8 definiții pentru duumvirat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUUMVIRÁT s. n. Funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât era exercitată această funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumviratus.

DUUMVIRÁT s. n. Funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât era exercitată această funcție. [Pr.: du-um-] – Din lat. duumviratus.

duumvirat sn [At: PORT.-POP, N. D. / P: du-um~ / Pl: ~e / E: lat duumviratus] 1 Funcția duumvirilor. 2 Perioadă cât era executat duumviratul (1).

DUUMVIRÁT s.n. (Ist.) Funcție, demnitatea de duumvir în vechea Romă; timpul cât exercitau această funcție magistrații respectivi. [< lat. duumviratus].

DUUMVIRÁT s. n. funcția, demnitatea de duumvir; durata acestei funcții. (< lat. duumviratus)

DUUMVIRÁT ~e n. (în Imperiul Roman) 1) Formă de conducere a statului de către doi magistrați. 2) Durata acestei conduceri. [Sil. du-um-] /<lat. duumvirat

duumvirát n., pl. e (lat. duumviratus). Funcțiunea de duunvir. Durata acesteĭ funcțiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: duumvirat
  • silabație: du-um- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duumvirat
  • duumviratul
  • duumviratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duumvirat
  • duumviratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duumvirat

  • 1. Funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât era exercitată această funcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: