DURUT s. n. (Popular) Faptul de a durea; p. ext. (concretizat) durere, fig. jale. Sînt suflet în sufletul neamului meu Și-i cînt bucuria și-amarul – În razele tale durutul sînt eu, Și-otrava deodată cu tine o beu. COȘBUC, P. I 5. Și pui dorul căpătîi Și durutu așternut. BIBICESCU, P. P. 83.