4 definiții pentru duroplast
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duroplast sn [At: LTR2 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: ger Duroplast] Material plastic macromolecular, care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă.
DUROPLAST s.n. Material plastic macromolecular, care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă (la rece sau la cald) într-o stare insolubilă ce nu se topește. [< germ. Duroplast].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUROPLAST s. n. material plastic macromolecular care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă ce nu se topește. (< germ. Duroplast)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
duroplast s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
duroplastsubstantiv neutru
- 1. Material plastic macromolecular, care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă (la rece sau la cald) într-o stare insolubilă ce nu se topește. DN
etimologie:
- Duroplast DN