4 definiții pentru duroplast

duroplást sn [At: LTR2 / V: sf / Pl: ~e / E: ger Duroplast] Material plastic macromolecular, care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă.

DUROPLÁST s.n. Material plastic macromolecular, care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă (la rece sau la cald) într-o stare insolubilă ce nu se topește. [< germ. Duroplast].

DUROPLÁST s. n. material plastic macromolecular care, sub influența căldurii sau a unor catalizatori, se transformă dintr-o stare plastică deformabilă într-o stare insolubilă ce nu se topește. (< germ. Duroplast)

Intrare: duroplast
duroplast substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duroplast duroplastul
plural
genitiv-dativ singular duroplast duroplastului
plural
vocativ singular
plural