DURITATE, (3) durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur¹ (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. Atitudine, gest, vorbă plină de asprime, sau violență. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.