2 intrări

7 definiții

durigá vtr [At: DDRF / Pzi: duríg / E: durigă1] (Trs) 1-2 A (se) rostogoli.

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Regional) A rostogoli, a da de-a dura. Scoate arapul mărgeaua și o durigă pe masă. RETEGANUL, P. V 14.

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Reg.) A rostogoli, a da de-a dura. – din dura1.

DURIGÁ vb. v. rostogoli.

duríg, a v. tr. Trans. Daŭ de-a dura, rostogolesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

durigá, durig, vb. tranz., refl. – A (se) rostogoli, a da de-a dura; a durduca. – Din dura (DLRM); din durigă „rotiță, mosor” (MDA).

Intrare: duriga
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duriga durigare durigat durigând singular plural
duri durigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durig (să) durig durigam durigai durigasem
a II-a (tu) durigi (să) durigi durigai durigași durigaseși
a III-a (el, ea) duri (să) durige duriga durigă durigase
plural I (noi) durigăm (să) durigăm durigam durigarăm durigaserăm, durigasem*
a II-a (voi) durigați (să) durigați durigați durigarăți durigaserăți, durigaseți*
a III-a (ei, ele) duri (să) durige durigau duriga durigaseră
Intrare: durigat
durigat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durigat durigatul duriga durigata
plural durigați durigații durigate durigatele
genitiv-dativ singular durigat durigatului durigate durigatei
plural durigați durigaților durigate durigatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)