2 intrări

10 definiții

durigá vtr [At: DDRF / Pzi: duríg / E: durigă1] (Trs) 1-2 A (se) rostogoli.

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Regional) A rostogoli, a da de-a dura. Scoate arapul mărgeaua și o durigă pe masă. RETEGANUL, P. V 14.

DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Reg.) A rostogoli, a da de-a dura. – din dura1.

DURIGÁ vb. v. rostogoli.

durígă1 sf [At: DDRF / Pl: ~ígi, (rar) ~íge / E: dură + -igă] 1 Rotiță. 2 (Spc) Mosor de lemn pe care e depănată ața de fabrică. 3 Scripete.

durígă2 sf [At: I. CR. III, 378 / Pl: ~ígi / E: nct] (Reg) Curelușă.

duríg, a v. tr. Trans. Daŭ de-a dura, rostogolesc.

durígă f., pl. ĭ (d. dură). Trans. Dură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

durigá, durig, vb. tranz., refl. – A (se) rostogoli, a da de-a dura; a durduca. – Din dura (DLRM); din durigă „rotiță, mosor” (MDA).

Intrare: duriga
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duriga durigare durigat durigând singular plural
duri durigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durig (să) durig durigam durigai durigasem
a II-a (tu) durigi (să) durigi durigai durigași durigaseși
a III-a (el, ea) duri (să) durige duriga durigă durigase
plural I (noi) durigăm (să) durigăm durigam durigarăm durigaserăm, durigasem*
a II-a (voi) durigați (să) durigați durigați durigarăți durigaserăți, durigaseți*
a III-a (ei, ele) duri (să) durige durigau duriga durigaseră
Intrare: durigă
durigă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)