7 definiții pentru duriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURÍȚĂ, durițe, s. f. Diminutiv al lui dură.Dură + suf. -iță.

DURÍȚĂ, durițe, s. f. Diminutiv al lui dură.Dură + suf. -iță.

duríță sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~țe / E: dură1 + -iță] 1 Rotiță. 2 (Spc) Roată de unt. 3 Scripetele ițelor. 4 Duriga sucalei. 5 (Îlav) De-a ~ța De-a dura.

duríță f., pl. e (dim. d. dură). rotița pintenuluĭ.

dură (duriță) f. rotila ițelor, scripetele sucalei. [V. dura! după sgomotul ce produce].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duríță s. f., g.-d. art. duríței; pl. duríțe

duríță s. f., g.-d. art. duríței; pl. duríțe

Intrare: duriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duriță
  • durița
plural
  • durițe
  • durițele
genitiv-dativ singular
  • durițe
  • duriței
plural
  • durițe
  • durițelor
vocativ singular
plural

duriță

  • 1. Diminutiv al lui dură.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Dură + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09