14 definiții pentru dureros duroros duros

durerós, ~oásă [At: EMINESCU, N. 72 / V: (înv) durós, ~oásă, durorós, ~oásă / Pl: ~óși, ~oáse / E: durere + -os] 1-2 a Care provoacă sau exprimă durere (1, 2) Si: dururos (1-2). 3-4 av Cu durere (1, 2) modificată

Am corectat var. cuv. În original, incorect: durós-, oasă. O confirmă și referințele încrucișate coresp. - LauraGellner

DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, adj. Care provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere; îndurerat. – Durere + suf. -os.

DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, adj. Care provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere; îndurerat. – Durere + suf. -os.

DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, adj. 1. Care doare, care produce o suferință fizică, o senzație de durere, de boală; care exprimă durere, suferință. Atingere dureroasă.Lumina împrăștiată descoperi obrazul pămîntiu și dureros al călătorului. SADOVEANU, O. I 374. ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere. Un fulger de lumină și o izbitură scurtă în partea stîngă a pieptului: inima i se strînse dureros. SADOVEANU, M. 188. 2. Care produce o durere morală; plin de amărăciune, de jale, de tristețe. Te privesc copleșit de această împrejurare dureroasă din viața dumitale. CAMIL PETRESCU, T. I 335. Cu moartea lui... începea pentru mine un dureros șir de încercări. M. I. CARAGIALE, C. 82. Inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. ◊ (Adverbial) O privi dureros în ochii cu luciul antracitului. C. PETRESCU, C. V. 175.

durerós adj. m., pl. dureróși; f. dureroásă, pl. dureroáse

durerós adj. m., pl. dureróși; f. sg. dureroásă, pl. dureroáse

DURERÓS adj. 1. v. întristător. 2. v. nenorocit. 3. v. trist.

DURERÓS2 adv. Cu durere. /durere + suf. ~os

DURERÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) Care produce durere. /durere + suf. ~os

durerós, -oásă adj. Care produce durere: lovitură dureroasă. Care arată durere: strigăt dureros. Adv. În mod dureros, cu durere: a striga dureros. – Vechĭ dururos.

durorós, ~oásă a vz dureros

durós, ~oásă a vz dureros


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DURERÓS adj. 1. întristător, trist. (O situație ~.) 2. jalnic, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milós. (Priveliște, întîmplare ~.) 3. duios, jalnic, trist. (Un cîntec ~.)

Intrare: dureros
dureros adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dureros durerosul dureroa dureroasa
plural dureroși dureroșii dureroase dureroasele
genitiv-dativ singular dureros durerosului dureroase dureroasei
plural dureroși dureroșilor dureroase dureroaselor
vocativ singular
plural
duroros
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duros
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.