2 intrări

5 definiții

durducáre sf [At: DDRF / Pl: ~cắri / E: durduca] (Pop) 1 Rostogolire. 2 (D. pământ) Bombare. 3 (Fig) Înfuriere.

durducá [At: LB / Pzi: durdúc / E: ctm durăi + hurduca] (Pop) 1-2 vri A se rostogoli (cu zgomot). 3 vr (D. pământ) A se ridica. 4 vr (Fig) A se mânia.

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. ◊ Fig. Cea lume de gînduri iat-o durducîndu-se ca un glob ce se amăgește prin greutatea sa tot mai la vale. La TDRG.

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura1 + hurduca.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

durducá, durduc, vb. tranz, refl. – A (se) rostogoli; a (se) răsturna: „...durducă sita de la una la alta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din durăi + hurduca (MDA).

Intrare: durduca
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) durduca durducare durducat durducând singular plural
durdu durducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durduc (să) durduc durducam durducai durducasem
a II-a (tu) durduci (să) durduci durducai durducași durducaseși
a III-a (el, ea) durdu (să) durduce durduca durducă durducase
plural I (noi) durducăm (să) durducăm durducam durducarăm durducaserăm, durducasem*
a II-a (voi) durducați (să) durducați durducați durducarăți durducaserăți, durducaseți*
a III-a (ei, ele) durdu (să) durduce durducau durduca durducaseră
Intrare: durducare
durducare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durducare durducarea
plural durducări durducările
genitiv-dativ singular durducări durducării
plural durducări durducărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)