2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

durducare sf [At: DDRF / Pl: ~cări / E: durduca] (Pop) 1 Rostogolire. 2 (D. pământ) Bombare. 3 (Fig) Înfuriere.

durducá [At: LB / Pzi: durdúc / E: ctm durăi + hurduca] (Pop) 1-2 vri A se rostogoli (cu zgomot). 3 vr (D. pământ) A se ridica. 4 vr (Fig) A se mânia.

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. ◊ Fig. Cea lume de gînduri iat-o durducîndu-se ca un glob ce se amăgește prin greutatea sa tot mai la vale. La TDRG.

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura1 + hurduca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

durducá, durduc, vb. tranz, refl. – A (se) rostogoli; a (se) răsturna: „...durducă sita de la una la alta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din durăi + hurduca (MDA).

Intrare: durducare
durducare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durducare
  • durducarea
plural
  • durducări
  • durducările
genitiv-dativ singular
  • durducări
  • durducării
plural
  • durducări
  • durducărilor
vocativ singular
plural
Intrare: durduca
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durduca
  • durducare
  • durducat
  • durducatu‑
  • durducând
  • durducându‑
singular plural
  • durdu
  • durducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durduc
(să)
  • durduc
  • durducam
  • durducai
  • durducasem
a II-a (tu)
  • durduci
(să)
  • durduci
  • durducai
  • durducași
  • durducaseși
a III-a (el, ea)
  • durdu
(să)
  • durduce
  • durduca
  • durducă
  • durducase
plural I (noi)
  • durducăm
(să)
  • durducăm
  • durducam
  • durducarăm
  • durducaserăm
  • durducasem
a II-a (voi)
  • durducați
(să)
  • durducați
  • durducați
  • durducarăți
  • durducaserăți
  • durducaseți
a III-a (ei, ele)
  • durdu
(să)
  • durduce
  • durducau
  • durduca
  • durducaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

durduca

  • 1. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura.
    surse: DLRLC sinonime: rostogoli un exemplu
    exemple
    • figurat Cea lume de gînduri iat-o durducîndu-se ca un glob ce se amăgește prin greutatea sa tot mai la vale. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dura + hurduca
    surse: DLRM