durbacă sf [At: H III, 245 / V: durbac sn / Pl: ~băci, ~ce / E: ns cf tc dibek] 1 Vas făcut din doage, mai larg la gură și mai strâmt la fund, în care se pune laptele la închegat (sau în care se ține zerul la fiert) Si: budac², curătoare² (2). 2 Vas în care se strânge apă de ploaie Si: cadă (3). 3 Vas deasupra căruia se pune teascul pentru prepararea cașului. 4 Cada teascului de struguri Si: casă, coș, cutie, drob, ladă, țarc. 5 Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. 6 Bazinul pe care-l face apa în căderea ei la o cascadă.