2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

durátă sf [At: HELIADE, O. I, 206 / Pl: ~te / E: dura2] 1 Interval de timp în care se desfășoară o acțiune Si: dăinuire, (îvr) durație. 2 (Îla) De scurtă ~ Trecător. 3 (D. obiecte, procese etc.; îla) De (lungă) ~ Care ține (durează) mult Si: durabil. 4 (Îlav) În ~ În perspectivă. 5 Durabilitate (1). 6 (Spc) Timpul cât ține intonarea sau executarea unei note muzicale. 7 (Spc) Valoarea unei note muzicale. 8 Existență. 9 (Spc) Interval de timp situat între două evenimente succesive și de aceeași natură. modificată

DURÁTĂ, durate, s. f. Interval de timp în care se petrece, se desfășoară o acțiune; timpul cât durează ceva. ♦ Spec. Timpul cât ține intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat între două evenimente succesive și de aceeași natură. Durata recreației. – După fr. durée. Cf. it. durata.

DURÁTĂ, durate, s. f. Interval de timp în care se petrece, se desfășoară o acțiune; timpul cât durează ceva. ♦ Spec. Timpul cât ține intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat între două evenimente succesive și de aceeași natură. Durata recreației. – După fr. durée. Cf. it. durata.

DURÁTĂ, durate, s. f. Timpul cît durează ceva; perioadă de timp în care se petrece, se desfășoară o acțiune. Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi. COD. M. 24. Unul din guvernele de scurtă durată, perindate de doi ani. C. PETRESCU, Î. II 126. ♦ (Muz.) Timpul cît ține intonarea sau executarea unei note muzicale; valoare.

durátă (timp) s. f., g.-d. art. durátei; pl. duráte

durátă s. f., pl. duráte

DURÁTĂ s. 1. întindere, lungime, mărime. (~ unei zile de vară.) 2. interval, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) rahăt. (Pe toată ~ examenului.)

DURÁTĂ s.f. Perioadă de timp în care are loc, se desfășoară ceva; interval de timp cât durează ceva. ♦ Timp cât durează intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. durée].

DURÁTĂ s. f. 1. interval de timp în care are loc, se desfășoară ceva; timpul cât durează ceva. 2. (muz.) timpul afectat unei note sau pauze. (după fr. durée, it. durata)

DURÁTĂ ~e f. 1) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; mărime. 2) muz. Timpul cât ține executarea unei note muzicale. /<fr. durée

durată f. timpul cât durează ceva.

* durátă f., pl. e (fr. durée; it. durata). Timpu cît durează ceva: durata uneĭ lecțiunĭ.

durát1 sn [At: SĂULESCU, HR. I, 27/13 / Pl: ~uri / E: dura2] 1-12 Durare1 (1-12).

durát3, ~ă a [At: MARIAN, SE. I, 38 / Pl: ~áți, ~e / E: nct] (Pop) Calificativ cu sens neprecizat.

DURÁT s. n. Acțiunea de a dura2; construire, zidire, durare. – V. dura2.

DURÁT s. n. Acțiunea de a dura2; construire, zidire, durare. – V. dura2.

DURÁT1 s. n. Acțiunea de a dura2. 1. Construire, zidire. Să mai cărați lemne pentru duratul unei școli sătești, în care copiii voștri să învețe carte. ALECSANDRI, T. I 261. 2. Clădit (al stogurilor, al clăilor etc.).

DURÁT2, -Ă, durați, -te, adj. Clădit, construit în chip solid, trainic. Ce chilie durată ș-a făcut la poarta bisericei pentru școală ! CREANGĂ, A. 2.

durát (durare, zidire) s. n.

Intrare: durată
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dura durata
plural durate duratele
genitiv-dativ singular durate duratei
plural durate duratelor
vocativ singular
plural
Intrare: durat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durat duratul dura durata
plural durați durații durate duratele
genitiv-dativ singular durat duratului durate duratei
plural durați duraților durate duratelor
vocativ singular
plural