8 definiții pentru duramen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURAMÉN, duramenuri, s. n. Partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore. – Din fr. duramen.

DURAMÉN, duramenuri, s. n. Partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore. – Din fr. duramen.

duramén sn [At: ENC. AGR. IV, 671 / Pl: ~uri / E: fr duramen] Partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore.

DURAMÉN, duramenuri, s. n. Partea centrală a trunchiului unui arbore, deosebită de alburn prin culoare și tărie, uneori și prin umiditate.

DURAMÉN s.n. Partea centrală a trunchiului unui arbore, de culoare mai închisă și de densitate mai mare decât alburnul. [< lat., fr. duramen].

DURAMÉN s. n. partea centrală a trunchiului unui arbore, cu o densitate mai mare decât alburnul. (< fr., lat. duramen)

DURAMÉN n. Stratul central al tulpinilor la arbori și la arbuști, mai intens colorat decât restul straturilor. /<fr. duramen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: duramen
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duramen
  • duramenul
  • duramenu‑
plural
  • duramenuri
  • duramenurile
genitiv-dativ singular
  • duramen
  • duramenului
plural
  • duramenuri
  • duramenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duramen

  • 1. Partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: