9 definiții pentru dupuros dupunos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUPURÓS, -OÁSĂ, dupuroși, -oase, adj. (Rar) Ciufulit, zbârlit. – Dup (reg. „smoc de păr, de lână”) + suf. -uros.

DUPURÓS, -OÁSĂ, dupuroși, -oase, adj. (Rar) Ciufulit, zbârlit. – Dup (reg. „smoc de păr, de lână”) + suf. -uros.

dupuros, ~oa a [At: CREANGĂ, P. 194 / V: dubu~, ~unos / Pl: ~oși, ~oase / E: dup + -uros] (Reg; rar) 1 (D. animale, în special cal; pex d. oameni) Cu părul mare, încâlcit. 2 (D. animale, în special cal) Neîngrijit. 3 (D. animale; pex d. oameni) Murdar. 4 (D. cal) Cu răni pe trup și cu păr rar. 5 (D. cal) Fără păr. 6 (D. cal) Scurt și gros. 7 (D. cal) Cu diaree și murdar. 8 (D. cal) Leneș.

dupuros a. murdar, cu părul sburlit: cal dupuros și slab CR. [V. dup, floc].

dupurós, -oásă adj. (d. dup 2). Nord. Cu dupĭ, nețeselat, zbîrlit, murdar: cal dupuros. Postav dupuros, pin unele locurĭ maĭ gros, pin altele maĭ supțire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dupurós (rar) adj. m., pl. dupuróși; f. dupuroásă, pl. dupuroáse

dupurós adj. m., pl. dupuróși; f. sg. dupuroásă, pl. dupuroáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUPURÓS adj. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.

dupuros adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

Intrare: dupuros
dupuros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupuros
  • dupurosul
  • dupurosu‑
  • dupuroa
  • dupuroasa
plural
  • dupuroși
  • dupuroșii
  • dupuroase
  • dupuroasele
genitiv-dativ singular
  • dupuros
  • dupurosului
  • dupuroase
  • dupuroasei
plural
  • dupuroși
  • dupuroșilor
  • dupuroase
  • dupuroaselor
vocativ singular
plural
dupunos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupunos
  • dupunosul
  • dupunoa
  • dupunoasa
plural
  • dupunoși
  • dupunoșii
  • dupunoase
  • dupunoasele
genitiv-dativ singular
  • dupunos
  • dupunosului
  • dupunoase
  • dupunoasei
plural
  • dupunoși
  • dupunoșilor
  • dupunoase
  • dupunoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dupuros dupunos

etimologie:

  • Dup (regional „smoc de păr, de lână”) + sufix -uros.
    surse: DEX '98 DEX '09