4 definiții pentru duopol
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duopol sn [At: MDENC / Pl: ~uri / E: fr duopole] (Ecn) Dominație a două întreprinderi asupra pieței unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice.
DUOPOL s.n. (Ec.) Dominație a două întreprinderi asupra pieței unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice. [< fr. duopole].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUOPOL s. n. situație a unei piețe dominată numai de două monopoluri. (< fr. doupole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
duopol s. n. (sil. du-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: duopol
duopol substantiv neutru
- silabație: du-o-
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
duopol, duopolurisubstantiv neutru
- 1. Dominație a două întreprinderi asupra pieței unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice. DN
etimologie:
- duopole DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.