4 definiții pentru duopol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duopól sn [At: MDENC / Pl: ~uri / E: fr duopole] (Ecn) Dominație a două întreprinderi asupra pieței unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice.

DUOPÓL s.n. (Ec.) Dominație a două întreprinderi asupra pieței unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice. [< fr. duopole].

DUOPÓL s. n. situație a unei piețe dominată numai de două monopoluri. (< fr. doupole)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: duopol
  • silabație: du-o- info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duopol
  • duopolul
  • duopolu‑
plural
  • duopoluri
  • duopolurile
genitiv-dativ singular
  • duopol
  • duopolului
plural
  • duopoluri
  • duopolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)