* DUNE sf. pl. 🌐 Mici movile de nisip pe care le grămădește vîntul pe țărmul mării și le ’mpinge mereu către interiorul țării; aceste movile se unesc încetul cu încetul și dau naștere unor valuri de nisip, cum sînt, de pildă, acelea ce se întind pe țărmul mării Negre, de la Tekir-Ghiol până la Nistru, în pustiul Saharei, etc. (🖼 1937) [fr.].

dune f. pl. grămădire de nisip dealungul marginilor mării, în pustiuri, etc.: dunele Dunării (= fr. dune).

DUNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului, situate pe țărmurile joase ale mărilor, pe cursul inferior al râurilor și în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.

dun sn vz dună¹

dună¹ sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 43 / V: dun sn / Pl: ~ne / E: fr dune cf ger Düne] Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase Cf movilă, (pop) dâlmă, îngrămădire.

dună² sf [At: DLR ms / V: ~nihă / Pl: ~ne / E: mg dunyha] (Ban; Trs) Pilotă de puf.

DUNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.

DUNĂ, dune, s. f. Îngrămădire de nisip sub formă de coame paralele formate sub acțiunea vîntului în regiuni nisipoase (pe malul mării sau în deșerturi). Printre dune înaintează un om. Abia pășește. Vîntul se străduie să-l dărîme. V. ROM. septembrie 1953, 211.

DUNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vînt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină].

DUNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acțiunea vântului. (< fr. dune)

DUNĂ ~e f. Val sau colină de nisip, format de vânt pe malul unei mări sau într-un deșert. /<fr. dune

* dúnă f., pl. e (fr. dune, flamand dune, of. duin, d. celticu dûnn, înălțime). Grămadă de nisip strîns de vînt pe malu măriĭ orĭ pin deșerturĭ. V. grind și prispă.

dună s. f., g.-d. art. dunei; pl. dune

dună s. f., g.-d. art. dunei; pl. dune

dună s. f., g.-d. art. dunei; pl. dune

dună (dune), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune. – Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette.

dune (pl.), (engl.= dune) acumulări eoliene constituite în principal din nisipuri cuarțoase, cu înălțimi de la câțiva metri 1a 200 m. În general sunt asimetrice și prezintă o stratificație oblică; sunt fixe sau mobile. Se disting mai multe tipuri: d. nebkas, o d. alungită în spatele unui obstacol (de obicei, vegetația) în direcția de bătaie a vântului; barcane, d. de formă semicirculară cu concavitatea opusă vântului; erg sau mare de nisip format din asociații de dune longitudinale și transversale; d. litorale, situate pe plajele marine. D. sunt elementul specific zonelor deșertice, dar se întâlnesc și în lungul unor ape curgătoare (d. fluviatile) sau în lungul țărmurilor marine (d. litorale).

dune hidraulice (pl.), (engl.= hydraulic dune) (sedim.), megaondulații cu lungimi mai mari de 60 m, formate de curenți acvatici cu viteză mare (între 70 și 150 cm/s) la supr. unor sedimente nisipoase din râuri și mări. Crestele d.h. sunt adesea sinuoase, iar depr. prezintă denivelări verticale; geometria lor este neregulată. V. și valuri de nisip.

dúnă, dune, s.f. (reg.) Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. ■ (onom.) Duna, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. dunyha „pilotă de puf” (MDA).

dună, dune, s.f. – (reg.) Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. ♦ (onom.) Duna, nume de familie (22 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. dunyha „pilotă de puf” (Țurcanu, MDA), germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).

dună, -e, s.f. – Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. – Din magh. dunyha, germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).