9 definiții pentru duminecea duminicea

dumineceá sf [At: LB / V: ~niceá / Pl: ~céle / E: duminecă + -ea] (Reg) 1 Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene Si: dreață, duminecuță, duminicică (1) (îrg) duminiță (Lysimachia nummularia). 2 Plantă erbacee cu flori galbene Si: duminicică (2), gălbenele (Lysimachia punctata). modificată

În original var. incorect acc.: duminicéa - LauraGellner

DUMINECEÁ, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene (Lysimachia nummularia).Duminecă + suf. -ea.

DUMINECEÁ, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene (Lysimachia nummularia).Duminecă + suf. -ea.

dumineceá (plantă) s. f., g.-d. art. duminecélei; pl. duminecéle, art. duminecélele

dumineceá s. f., g.-d. art. duminecélei; pl. duminecéle

DUMINECEÁ s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) drețe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

duminiceá (duminicéle), s. f. – Plantă (Lysimachia numularia). – Var. duminicică, dumini(cu)ță. Sb. dumnjača (Candrea), încrucișat cu duminică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMINECEÁ s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) drețe, (reg.) gălbenele (pl.), scrîntitoáre.

Intrare: duminecea
duminecea substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duminecea dumineceaua
plural duminecele duminecelele
genitiv-dativ singular duminecele duminecelei
plural duminecele duminecelelor
vocativ singular
plural
duminicea
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duminicea duminiceaua
plural duminicele duminicelele
genitiv-dativ singular duminicele duminicelei
plural duminicele duminicelelor
vocativ singular
plural