DUMBRĂVIOARĂ, dumbrăvioare, s. f. Diminutiv al lui dumbravă. În vale năvăleau umbrele; în dumbrăvioara de mesteceni de sus, din fundul grădinii, se făcea întuneric mai tîrziu decît oriunde. SADOVEANU, O. III 626. Iată că-ntr-o dumbrăvioară, El zărește-o căprioară. ALECSANDRI, P. II 89. – Pronunțat: -vioa-.