2 definiții pentru duhovnicie

duhovnicíe sf [At: CORESI, EV. 482/2 / Pl: ~ii / E: duhovnic + -ie] (Bis) 1 Calitatea de a fi duhovnic (1). 2 Ceea ce ține de religie Si: (înv) duhovnicire. 3 (Îla) De ~ Sufletesc.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

duhovnicíe, duhovnicii s. f. Activitate desfășurată de un duhovnic pentru zidirea sufletească a credincioșilor, a elevilor și a studenților în școlile bisericești. – Din duhovnic + suf. -ie.

Intrare: duhovnicie
duhovnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhovnicie
  • duhovnicia
plural
  • duhovnicii
  • duhovniciile
genitiv-dativ singular
  • duhovnicii
  • duhovniciei
plural
  • duhovnicii
  • duhovniciilor
vocativ singular
plural