duel sn [At: ȘINCAI, HR. I, 319 / Pl: ~uri, (îvp) ~e / E: fr duel, lat duellum] 1 Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal Si: (nob) duelare, (îvr) duelism. 2 Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. 3 (Fig) Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc.