13 definiții pentru ducesă duceasă duchesă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUCÉSĂ, ducese, s. f. Soția unui duce2; stăpână a unui ducat. – Duce2 + suf. -esă (după fr. duchesse). Cf. it. duchessa.

ducésă sf [At: AR (1829), 302/43 / V: (îvr) ~eásă, (înv) duchesă / Pl: ~se / E: duce + -esă (cf fr duchesse)] 1 Soția ducelui. 2 Femeie care conduce un ducat Si: (îvr) duciță.

DUCÉSĂ, ducese, s. f. Soția unui duce2; femeie care stăpânește un ducat. – Duce + suf. -esă (după fr. duchesse). Cf. it. duchessa.

DUCÉSĂ, ducese, s. f. Soția unui duce; femeie care stăpînește un ducat. Ce e muzeul acesta de conți, contese... duci, ducese? C. PETRESCU, Î. II 55. Desface ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mînă slabă: Pînze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile. EMINESCU, O. IV 365.

DUCÉSĂ s.f. Soția unui duce. [Cf. it. duchessa, fr. duchesse].

DUCÉSĂ s. f. soția unui duce; femeie care stăpânește un ducat (I). (după fr. duchesse)

DUCÉSĂ ~e f. 1) Femeie care purta titlul nobiliar de duce. 2) Soție a ducelui. /<fr. duchesse

ducesă f. 1. soția ducelui; 2. femeie care posedă un ducat.

* ducésă f., pl. e (d. duce; fr. duchesse, it. duchessa). Nevastă de duce. Suverană a unuĭ ducat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ducésă s. f., g.-d. art. ducései; pl. ducése

ducésă s. f., g.-d. art. ducései; pl. ducése

Intrare: ducesă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duce
  • ducesa
plural
  • ducese
  • ducesele
genitiv-dativ singular
  • ducese
  • ducesei
plural
  • ducese
  • duceselor
vocativ singular
  • duce
  • duceso
plural
  • duceselor
duceasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duchesă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ducesă duceasă duchesă

  • 1. Soția unui duce; stăpână a unui ducat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce e muzeul acesta de conți, contese... duci, ducese? C. PETRESCU, Î. II 55.
      surse: DLRLC
    • Desface ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mînă slabă: Pînze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile. EMINESCU, O. IV 365.
      surse: DLRLC

etimologie: