4 definiții pentru ducăreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce1 + suf. -ăreț.

ducăréț, ~eáță a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~i, ~eț / E: duce3 + -ăreț] Umblăreț.

DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce + suf. -ăreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ducăréț adj. m., pl. ducăréți; f. sg. ducăreáță, pl. ducăréțe

Intrare: ducăreț
ducăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducăreț
  • ducărețul
  • ducărețu‑
  • ducăreață
  • ducăreața
plural
  • ducăreți
  • ducăreții
  • ducărețe
  • ducărețele
genitiv-dativ singular
  • ducăreț
  • ducărețului
  • ducărețe
  • ducăreței
plural
  • ducăreți
  • ducăreților
  • ducărețe
  • ducărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ducăreț

etimologie:

  • Duce + sufix -ăreț.
    surse: DEX '09