DUBĂLĂRIE, dubălării, s. f. 1. (Mold.) Tăbăcărie. De dubălăria [lui] nu te-ai fi putut apropia cale de-o poștă, căci... te dobora duhoarea. HOGAȘ, DR. II 152. [Dubălarul] petrece de regulă în dubala sau argăseala de pe lîngă dubălării. MARIAN, INS. 9. 2. Meseria de dubălar.