12 definiții pentru dublură duplură

dublúră sf [At: DEX / V: dupl~ / Pl: ~ri / E: fr doublure] 1 Actor (1), cântăreț etc. care înlocuiește, într-un spectacol, pe titularul rolului. 2 Persoană care înlocuiește un actor (1) de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 3 Materiale textile (mătase sau stofă fină, vatelină, blană etc.) care servesc la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte.

DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Figurant care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentm filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Al doilea interpret al unui rol într-o piesă de teatru. În punerea în scenă a piesei «Oameni de azi», Teatrul Municipal a avut o frumoasă realizare, folosind în mod just dublurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597. 2. (Franțuzism) Căptușeală. O haină cu dublură impermeabilă.

dublúră (du-blu-) s. f., g.-d. art. dublúrii; pl. dublúri

dublúră s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. dublúrii; pl. dublúri

DUBLÚRĂ s. căptușeală. (~ la o haină.)

DUBLÚRĂ s.f. 1. (Al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru sau într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe deținătorul principal al rolului. 2. Căptușeală de haine etc. [< fr. doublure].

DUBLÚRĂ s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. căptușeală de haine etc. ◊ (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă. 3. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate. (< fr. doublure)

DUBLÚRĂ ~i f. 1) Actor care înlocuiește interpretul titular al rolului într-o piesă de teatru. 2) Persoană care înlocuiește actorul de film în scenele periculoase; cascador. 3) Căptușeală la o haină. /<fr. dublure


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUBLÚRĂ s. căptușeală. (~ la o haină.)

Intrare: dublură
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublura
plural dubluri dublurile
genitiv-dativ singular dubluri dublurii
plural dubluri dublurilor
vocativ singular
plural
duplură
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.