11 definiții pentru dubitativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.

DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.

dubitativ, ~ă a [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / Pl: ~i, ~e / E: fr dubitatif lat dubitativus] 1 Care exprimă o îndoială. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o îndoială, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. 3 (Gmr; înv; îs) Modul ~ Modul optativ.

DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Gram.; despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ.

DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].

DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)

DUBITATÍV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, lat. dubitativus

* dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative

dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. sg. dubitatívă, pl. dubitatíve

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DUBITATÍV, -Ă adj. (cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif): în sintagmele enunțiativă dubitativă, interogativă dubitativă și propoziție dubitativă (v.).

Intrare: dubitativ
dubitativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubitativ
  • dubitativul
  • dubitativu‑
  • dubitati
  • dubitativa
plural
  • dubitativi
  • dubitativii
  • dubitative
  • dubitativele
genitiv-dativ singular
  • dubitativ
  • dubitativului
  • dubitative
  • dubitativei
plural
  • dubitativi
  • dubitativilor
  • dubitative
  • dubitativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubitativ, dubitatiadjectiv

  • 1. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție dubitativă = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. DN
      • format_quote Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.