2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. – Din rus. dubas.

DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. – Din rus. dubas.

dubás sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: rs дубас] (Reg) Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm pe celălalt.

DUBÁS, dubasuri, s. n. (Mold.) Luntre mare, servind la pescuit și la trecerea de pe un țărm pe celălalt al unei ape. Aveți nevoie cumva de dubasuri, ca să treceți? SADOVEANU, N. P. 155. Barcagiii dormitau între vîslele căzute și dubasul negru luneca lin. id. O. A. II 196.

DUBÁS ~uri n. Luntre mare destinată pescuitului sau transportului. /<rus. dubas

dubas n. Mold. luntre mare și largă. [Rus. DUBASŬ].

dubás n., pl. urĭ și e (rus. pol. dubas, d. turc. tombaz, dombaz, ponton, de unde și sîrb. tumbas). Mold. Nord. Barcaz, luntre mare. Ponton, poron. Fig. Iron. Om gros orĭ mîncăcĭos. Maĭ vechĭ (lit.). tumpaz și dombaz.

DOBÁȘ s. m. v. tobaș.

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș.

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș.

tobaș sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (înv) ~boș, (îrg) doboș, (reg) do~, dub~ / Pl: ~i / E: tobă + -aș] 1 (Îrg) Toboșar (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Reg) Tobă (41).

toboșar sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (reg) do~, doboșer, ~șer / Pl: ~i / E: tobaș + -ar] 1 Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară) Si: (înv) tambur1 (2), (reg) tobar (1), (îrg) tobaș (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Orn; reg; șîc ~ul-pădurii) Ciocănitoare (Dryobates major).

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Învechit; și în forma dobaș) Toboșar. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea cheamă. EMINESCU, L. P. 144. Poruncește la dobaș Să bată doba de marș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305. – Variantă: dobáș s. m.

TOBAȘ ~i m. v. toboșar.

dobáș m. (ung. dobos). Trans. Toboșar saŭ tarabangiŭ.

toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dubás s. n., pl. dubásuri

dubás s. n., pl. dubásuri

tobáș (reg.) s. m., pl. tobáși

tobáș s. m., pl. tobáși

arată toate definițiile

Intrare: dubas
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubas
  • dubasul
  • dubasu‑
plural
  • dubasuri
  • dubasurile
genitiv-dativ singular
  • dubas
  • dubasului
plural
  • dubasuri
  • dubasurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tobaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tobaș
  • tobașul
  • tobașu‑
plural
  • tobași
  • tobașii
genitiv-dativ singular
  • tobaș
  • tobașului
plural
  • tobași
  • tobașilor
vocativ singular
  • tobașule
  • tobașe
plural
  • tobașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobaș
  • dobașul
  • dobașu‑
plural
  • dobași
  • dobașii
genitiv-dativ singular
  • dobaș
  • dobașului
plural
  • dobași
  • dobașilor
vocativ singular
  • dobașule
  • dobașe
plural
  • dobașilor
dubaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dubas

  • 1. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Aveți nevoie cumva de dubasuri, ca să treceți? SADOVEANU, N. P. 155.
      surse: DLRLC
    • Barcagiii dormitau între vîslele căzute și dubasul negru luneca lin. SADOVEANU, O. A. II 196.
      surse: DLRLC

etimologie:

tobaș dobaș dubaș

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea cheamă. EMINESCU, L. P. 144.
      surse: DLRLC
    • Poruncește la dobaș Să bată doba de marș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tobă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09