6 definiții pentru dușegubină
Explicative DEX
DUȘEGUBINĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. – De4 + șugubină.
DUȘEGUBINĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. – De4 + șugubină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
dușegubină sf [At: DLR ms / V: deșug~ / Pl: ~ne / E: de + șugubină] Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru un omor, un adulter sau răpirea unei fete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUȘEGUBINĂ f. (în țara Românească și în Moldova medievală) Răscumpărare plătită de toți membrii obștii sătești atunci când avea loc o crimă. /de + șugubină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
dușegubină (înv.) s. f., g.-d. art. dușegubinei; pl. dușegubine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dușegubină s. f., g.-d. art. dușegubinei; pl. dușegubine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dușegubină s. f., g.-d. art. dușegubinei; pl. dușegubine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dușegubină, dușegubinesubstantiv feminin
- 1. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- De + șugubină DEX '09 DEX '98