5 definiții pentru dușegubină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUȘEGUBÍNĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. – De4 + șugubină.
DUȘEGUBÍNĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. – De4 + șugubină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
dușegubínă sf [At: DLR ms / V: deșug~ / Pl: ~ne / E: de + șugubină] Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru un omor, un adulter sau răpirea unei fete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUȘEGUBÍNĂ f. (în țara Românească și în Moldova medievală) Răscumpărare plătită de toți membrii obștii sătești atunci când avea loc o crimă. /de + șugubină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
dușegubínă s. f., g.-d. art. dușegubínei; pl. dușegubíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dușegubínă s. f., g.-d. art. dușegubínei; pl. dușegubíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dușegubină
- 1. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc.surse: DEX '98 DEX '09
etimologie:
- De + șugubinăsurse: DEX '09 DEX '98