DRĂGOSTI, drăgostesc, vb. IV. Tranz. A mîngîia, a dezmierda, a giugiuli; a spune cuiva cuvinte de dragoste. Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ Refl. reciproc. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.