DRĂGAICĂ, (I 3, 4, 5, II) drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. (Art.) Dans popular jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. 3. Fiecare dintre fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută drăgaica (2). 4. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 5. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că i-ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum). – Din bg. dragaika.