DRĂCOVENIE, drăcovenii, s. f. 1. Faptă de drac, lucru drăcesc; blestemăție. În «Strigoii» vedem... toate drăcoveniile care făceau, cînd eram mici, să ni se zburlească părul în cap. GHEREA, ST. CR. I 110. 2. Minunăție, ciudățenie. Mahalaua aflase drăcovenia din casa hamalului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 41. Nu știa că ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, L. 255. ♦ Năzbîtie, bazaconie, comedie². Cine știe ce drăcovenie are să spună. PREDA, Î. 95. – Variantă: (rar) dracovenie (ISPIRESCU, L. 255) s. f.