12 definiții pentru drângălău
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Cf. drâng.
drângălău sm [At: CARAGIALE, S. N. 29 / V: drăn~, drăg~, ~gău, drăngău / Pl: ~ăi / E: ns cf drag, drâng1] (Reg) 1 Iubit. 2 (Pex) Tânăr afemeiat. 3 Om care își pierde vremea degeaba Si: pierde-vară.[1] modificată
- În original, incorect: sm, sf — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drângălău m. pierde-vară: cu consulul muscălesc și cu alți drângălăi CAR. [Lit.: cântăreț cu drăngul].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRĂNGĂLĂU s. m. v. drângălău.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRĂNGĂLĂU s. m. v. drângălău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăgălău sm vz drângălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăngălău sm vz drângălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drăngău sm vz drângălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drângău sm vz drângălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
drângălău (reg.) s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drăngălăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drângălău (rar) s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drângălău s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
drângălău, drângălăisubstantiv masculin
- 1. Om care își pierde vremea degeaba. DEX '09 DEX '98sinonime: pierde-vară
etimologie:
- drâng DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.