DRUZĂ, druze, s. f. 1. Agregat mineral format din cristale de minerale în formele lor proprii de cristalizare, care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu, în formă de stea care apar în unele țesuturi vegetale. – Din fr. druse.

druză sf [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 71 / Pl: ~ze / E: fr druse] (Glg) 1 Grup de cristale care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2 Cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale.

DRUZĂ, druze, s. f. 1. Grup de cristale care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale. – Din fr. druse.

DRUZĂ s.f. Geodă (1). [< fr. druse].

DRUZĂ s. f. geodă (1). (< fr. druse)

druză (geol., bot.) s. f., g.-d. art. druzei; pl. druze

druză (geodă) s. f., g.-d. art. druzei; pl. druze

druză (mineral) s. f., g.-d. art. druzei; pl. druze

druză, (engl.= druse) asociere de cristale bine dezvoltate pe pereții unor cavități; cristalele din d. au dimensiuni mari, se termină cu fețe cristalografice și au altă compoziție decât roca în care se găsesc. Cavitățile în care se formează o d. variază ca dimensiuni de la nivelul unor pori până la nivelul unor grote. V. și litofiză.