11 definiții pentru drupă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drúpă sf [At: DEX / Pl: ~pe / E: fr drupe, lat drupa] Fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure.

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.

DRÚPĂ, drupe, s. f. (Bot.) Nume dat fructelor cărnoase și zemoase cu un singur sîmbure (ca vișina, piersica, pruna, cireașa etc.).

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cărnos și zemos cu un singur sâmbure (ca vișina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină].

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa)

DRÚPĂ ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanți: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa

drupă f. Bot. fruct cărnos cu un singur sâmbure: pruna, piersica.

* drúpă f., pl. e (lat. drupa, d. vgr. drypetés, care cade de copt ce e, vorbind de măsline, d. drys, arbore, și pépto, coc). Bot. Fruct cărnos cu un singur sîmbure, ca pruna, zarzăra, cireașa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe

Intrare: drupă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dru
  • drupa
plural
  • drupe
  • drupele
genitiv-dativ singular
  • drupe
  • drupei
plural
  • drupe
  • drupelor
vocativ singular
plural