12 definiții pentru drupă

drúpă sf [At: DEX / Pl: ~pe / E: fr drupe, lat drupa] Fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure.

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.

DRÚPĂ, drupe, s. f. (Bot.) Nume dat fructelor cărnoase și zemoase cu un singur sîmbure (ca vișina, piersica, pruna, cireașa etc.).

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cărnos și zemos cu un singur sâmbure (ca vișina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină].

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa)

DRÚPĂ ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanți: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa

drupă f. Bot. fruct cărnos cu un singur sâmbure: pruna, piersica.

* drúpă f., pl. e (lat. drupa, d. vgr. drypetés, care cade de copt ce e, vorbind de măsline, d. drys, arbore, și pépto, coc). Bot. Fruct cărnos cu un singur sîmbure, ca pruna, zarzăra, cireașa.

Intrare: drupă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dru drupa
plural drupe drupele
genitiv-dativ singular drupe drupei
plural drupe drupelor
vocativ singular
plural