2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drumuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: drumui] 1 vt (Top) Legare a detaliilor unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă Si: (rar) drumuit1 (1). 2 (Rar) Mers pe drum Si: (rar) drumuit1 (2).

drumuí [At: DEX / Pzi: ~ésc / E: drum + -ui] 1 vt (Top) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2 vi (Rar) A merge pe drum (1). modificată

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Rar) A merge, a umbla pe drum. – Drum + suf. -ui.

DRUMUÍ, drumuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Top.) A lega detaliile unei suprafețe de teren cu triangulația geodezică respectivă. 2. Intranz. (Neobișnuit) A merge pe drum, a umbla. Drumuiau în trap mărunt pe șoseaua curată. POPA, V. 249.

A DRUMUÍ ~iésc 1. tranz. (suprafețe de teren) A compara cu triangulația geodezică respectivă. 2. intranz. reg. A merge pe drum; a fi în drum. /drum + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drumuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 să drumuiáscă

drumuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drumuiésc, imperf. 3 sg. drumuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drumuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRUMUÍ vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja.

drumui vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRUMUÍRE (< drum) s. f. (TOPOGR.) Metodă de ridicare a datelor unei suprafețe de teren prin măsurarea unghiurilor succesive.

Intrare: drumuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumuire
  • drumuirea
plural
  • drumuiri
  • drumuirile
genitiv-dativ singular
  • drumuiri
  • drumuirii
plural
  • drumuiri
  • drumuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: drumui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drumui
  • drumuire
  • drumuit
  • drumuitu‑
  • drumuind
  • drumuindu‑
singular plural
  • drumuiește
  • drumuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drumuiesc
(să)
  • drumuiesc
  • drumuiam
  • drumuii
  • drumuisem
a II-a (tu)
  • drumuiești
(să)
  • drumuiești
  • drumuiai
  • drumuiși
  • drumuiseși
a III-a (el, ea)
  • drumuiește
(să)
  • drumuiască
  • drumuia
  • drumui
  • drumuise
plural I (noi)
  • drumuim
(să)
  • drumuim
  • drumuiam
  • drumuirăm
  • drumuiserăm
  • drumuisem
a II-a (voi)
  • drumuiți
(să)
  • drumuiți
  • drumuiați
  • drumuirăți
  • drumuiserăți
  • drumuiseți
a III-a (ei, ele)
  • drumuiesc
(să)
  • drumuiască
  • drumuiau
  • drumui
  • drumuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)