DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust; drumuleț, drumușor. Pe un drumeag de țară porniră trei flăcăi. DEȘLIU, G. 49. Carul intră în cîmpie, pe un drumeag. CAMILAR, TEM. 47. Triglea îl văzuse de departe și-l aștepta la «odaie», în mijlocul drumeagului. SADOVEANU, M. C. 138. – Variantă: drumeac (SANDU-ALDEA, U. P. 59) s. n.