13 definiții pentru drumar

din care

Explicative DEX

DRUMAR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar.

DRUMAR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar.

drumar sm [At: MAIOR, I. B. 78/9 / Pl: ~i / E: drum + -ar] 1 (Reg) Drumeț (1). 2 (Înv) Constructor de drumuri (1). 3 (Trs) Persoană care are în sarcină îngrijirea drumurilor (1).

DRUMAR, drumari, s. m. (Transilv.) Drumeț. Din vreme în vreme se ivea pe aici cîte un drumar străin. DAN, U. 196. Sosi-nfloritul CireșarDar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! COȘBUC, P. I 282. Cîți drumari pe drum trecea, Toți în cuibul meu zvîrlea. MARIAN, O. I 110. Călătorii... se duc pe aici încolo, iar oamenii rămîn mîngîiați, că putură face bine bieților drumari. RETEGANUL, P. III 4.

drumar s. m.„Circulă știri cum că «Cupa drumarilor», competiție de schi cu un statut distinct de 33 de ani încoace [...] s-ar putea «înjumătăți» în acest sezon, printr-o hotărâre administrativă bizară [...]” Săpt. 28 XII 84 p. 2. ◊ Drumarii au hotărât. Întrunirea reprezentanților a 82 de sindicate din sectorul de drumuri naționale și județene [...] a hotărât declanșarea unui conflict de muncă [...]” R.l. 10 VII 93 p. 16; v. și 14 VIII 93 p. 9 (din drum + -ar)

DRUMAR ~i m. rar Muncitor însărcinat cu supravegherea și întreținerea unui sector rutier. /drum + suf. ~ar

Ortografice DOOM

drumar s. m., pl. drumari

*drumar s. m., pl. drumari

drumar s. m., pl. drumari

Argou

drumar, drumari s. m. proiectant sau constructor de drumuri și poduri

Sinonime

DRUMAR s. v. călător, drumeț.

drumar s. v. CĂLĂTOR. DRUMEȚ.

Regionalisme / arhaisme

drumár, drumari, s.m. Călător, drumeț: „Că suntem drumari flămânzi și umblăm de multă vreme” (Bilțiu, 1999: 348). ■ (onom.) Drumar, Drumaș, nume de familie în jud. Maram. – Din drum + suf. -ar (DER, DEX, MDA).

drumar, drumari, s.m. – Călător, drumeț (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Drumar, Drumaș, Drumea, Drumel, nume de familie (12 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din drum (< vsl. drumǔ < gr. drúmos, drómos „loc de alergare”) + suf. -ar (DER, DEX, MDA).

Intrare: drumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumar
  • drumarul
  • drumaru‑
plural
  • drumari
  • drumarii
genitiv-dativ singular
  • drumar
  • drumarului
plural
  • drumari
  • drumarilor
vocativ singular
  • drumarule
  • drumare
plural
  • drumarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drumar, drumarisubstantiv masculin

  • 1. regional Călător, drumeț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din vreme în vreme se ivea pe aici cîte un drumar străin. DAN, U. 196. DLRLC
    • format_quote Sosi-nfloritul Cireșar – Dar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! COȘBUC, P. I 282. DLRLC
    • format_quote Cîți drumari pe drum trecea, Toți în cuibul meu zvîrlea. MARIAN, O. I 110. DLRLC
    • format_quote Călătorii... se duc pe aici încolo, iar oamenii rămîn mîngîiați, că putură face bine bieților drumari. RETEGANUL, P. III 4. DLRLC
  • 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Circulă știri cum că «Cupa drumarilor», competiție de schi cu un statut distinct de 33 de ani încoace [...] s-ar putea «înjumătăți» în acest sezon, printr-o hotărâre administrativă bizară [...] Săpt. 28 XII 84 p. 2. DCR2
    • format_quote Drumarii au hotărât. Întrunirea reprezentanților a 82 de sindicate din sectorul de drumuri naționale și județene [...] a hotărât declanșarea unui conflict de muncă [...] R.l. 10 VII 93 p. 16; v. și 14 VIII 93 p. 9. DCR2
etimologie:
  • Drum + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.