12 definiții pentru drumar

drumár sm [At: MAIOR, I. B. 78/9 / Pl: ~i / E: drum + -ar] 1 (Reg) Drumeț (1). 2 (Înv) Constructor de drumuri (1). 3 (Trs) Persoană care are în sarcină îngrijirea drumurilor (1).

DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar.

DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar.

DRUMÁR, drumari, s. m. (Transilv.) Drumeț. Din vreme în vreme se ivea pe aici cîte un drumar străin. DAN, U. 196. Sosi-nfloritul CireșarDar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! COȘBUC, P. I 282. Cîți drumari pe drum trecea, Toți în cuibul meu zvîrlea. MARIAN, O. I 110. Călătorii... se duc pe aici încolo, iar oamenii rămîn mîngîiați, că putură face bine bieților drumari. RETEGANUL, P. III 4.

*drumár s. m., pl. drumári

drumár s. m., pl. drumári

DRUMÁR s. v. călător, drumeț.

DRUMÁR ~i m. rar Muncitor însărcinat cu supravegherea și întreținerea unui sector rutier. /drum + suf. ~ar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drumar s. v. CĂLĂTOR. DRUMEȚ.

drumár s. m.„Circulă știri cum că «Cupa drumarilor», competiție de schi cu un statut distinct de 33 de ani încoace [...] s-ar putea «înjumătăți» în acest sezon, printr-o hotărâre administrativă bizară [...]” Săpt. 28 XII 84 p. 2. ◊ Drumarii au hotărât. Întrunirea reprezentanților a 82 de sindicate din sectorul de drumuri naționale și județene [...] a hotărât declanșarea unui conflict de muncă [...]” R.l. 10 VII 93 p. 16; v. și 14 VIII 93 p. 9 (din drum + -ar)

drumár, drumari, s.m. – Călător, drumeț (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Drumar, Drumaș, Drumea, Drumel, nume de familie (12 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din drum (< vsl. drumǔ < gr. drúmos, drómos „loc de alergare”) + suf. -ar (DER, DEX, MDA).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

drumar, drumari s. m. proiectant sau constructor de drumuri și poduri

Intrare: drumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drumar drumarul
plural drumari drumarii
genitiv-dativ singular drumar drumarului
plural drumari drumarilor
vocativ singular
plural