11 definiții pentru drumar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar.

DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar.

drumár sm [At: MAIOR, I. B. 78/9 / Pl: ~i / E: drum + -ar] 1 (Reg) Drumeț (1). 2 (Înv) Constructor de drumuri (1). 3 (Trs) Persoană care are în sarcină îngrijirea drumurilor (1).

DRUMÁR, drumari, s. m. (Transilv.) Drumeț. Din vreme în vreme se ivea pe aici cîte un drumar străin. DAN, U. 196. Sosi-nfloritul CireșarDar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! COȘBUC, P. I 282. Cîți drumari pe drum trecea, Toți în cuibul meu zvîrlea. MARIAN, O. I 110. Călătorii... se duc pe aici încolo, iar oamenii rămîn mîngîiați, că putură face bine bieților drumari. RETEGANUL, P. III 4.

drumár s. m.„Circulă știri cum că «Cupa drumarilor», competiție de schi cu un statut distinct de 33 de ani încoace [...] s-ar putea «înjumătăți» în acest sezon, printr-o hotărâre administrativă bizară [...]” Săpt. 28 XII 84 p. 2. ◊ Drumarii au hotărât. Întrunirea reprezentanților a 82 de sindicate din sectorul de drumuri naționale și județene [...] a hotărât declanșarea unui conflict de muncă [...]” R.l. 10 VII 93 p. 16; v. și 14 VIII 93 p. 9 (din drum + -ar)

DRUMÁR ~i m. rar Muncitor însărcinat cu supravegherea și întreținerea unui sector rutier. /drum + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRUMÁR s. v. călător, drumeț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

drumár, drumari, s.m. – Călător, drumeț (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Drumar, Drumaș, Drumea, Drumel, nume de familie (12 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din drum (< vsl. drumǔ < gr. drúmos, drómos „loc de alergare”) + suf. -ar (DER, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

drumar, drumari s. m. proiectant sau constructor de drumuri și poduri

Intrare: drumar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumar
  • drumarul
  • drumaru‑
plural
  • drumari
  • drumarii
genitiv-dativ singular
  • drumar
  • drumarului
plural
  • drumari
  • drumarilor
vocativ singular
  • drumarule
  • drumare
plural
  • drumarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drumar

  • exemple
    • Din vreme în vreme se ivea pe aici cîte un drumar străin. DAN, U. 196.
      surse: DLRLC
    • Sosi-nfloritul Cireșar – Dar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! COȘBUC, P. I 282.
      surse: DLRLC
    • Cîți drumari pe drum trecea, Toți în cuibul meu zvîrlea. MARIAN, O. I 110.
      surse: DLRLC
    • Călătorii... se duc pe aici încolo, iar oamenii rămîn mîngîiați, că putură face bine bieților drumari. RETEGANUL, P. III 4.
      surse: DLRLC
  • 2. Lucrător la amenajarea drumurilor.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Drum + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09