opțiuni
  • info

10 definiții pentru drumaș

Explicative DEX

DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.

drumaș, ~ă smf, a [At: (a. 1822) IORGA, S. D. VII, 312 / Pl: ~i / E: drum + -aș] 1-2 (Îvp) Drumeț (1-2). 3-4 (Reg) (Muncitor) care pavează drumuri Si: pavator.

DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv. și reg.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.

DRUMAȘ, drumași, s. m. Călător, drumeț. A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ (Adjectival) Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.

drumáș m. Rar. Drumeț.

Ortografice DOOM

drumaș (înv.) s. m., pl. drumași

drumaș (înv.) s. m., pl. drumași

drumaș s. m., pl. drumași

Sinonime

DRUMAȘ s. v. călător, drumeț.

drumaș s. v. CĂLĂTOR. DRUMEȚ.

Intrare: drumaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumaș
  • drumașul
  • drumașu‑
plural
  • drumași
  • drumașii
genitiv-dativ singular
  • drumaș
  • drumașului
plural
  • drumași
  • drumașilor
vocativ singular
  • drumașule
  • drumașe
plural
  • drumașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drumaș, drumașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călător, drumeț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călător drumeț
    • format_quote A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. DLRLC
    • format_quote Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. DLRLC
    • format_quote Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. DLRLC
    • format_quote Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. DLRLC
      • format_quote Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554. DLRLC
etimologie:
  • Drum + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.