opțiuni
  • info

9 definiții pentru drumaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRUMÁȘ, drumași, s. m. (Înv.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.

drumáș, ~ă smf, a [At: (a. 1822) IORGA, S. D. VII, 312 / Pl: ~i / E: drum + -aș] 1-2 (Îvp) Drumeț (1-2). 3-4 (Reg) (Muncitor) care pavează drumuri Si: pavator.

DRUMÁȘ, drumași, s. m. (Înv. și reg.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.

DRUMÁȘ, drumași, s. m. Călător, drumeț. A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ (Adjectival) Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.

drumáș m. Rar. Drumeț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drumáș (înv.) s. m., pl. drumáși

drumáș s. m., pl. drumáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRUMÁȘ s. v. călător, drumeț.

drumaș s. v. CĂLĂTOR. DRUMEȚ.

Intrare: drumaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumaș
  • drumașul
  • drumașu‑
plural
  • drumași
  • drumașii
genitiv-dativ singular
  • drumaș
  • drumașului
plural
  • drumași
  • drumașilor
vocativ singular
  • drumașule
  • drumașe
plural
  • drumașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drumaș

  • exemple
    • A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455.
      surse: DLRLC
    • Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94.
      surse: DLRLC
    • Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Care este pe drumuri, lipsit de adăpost.
      surse: DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Drum + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09