9 definiții pentru drumaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRUMÁȘ, drumași, s. m. (Înv.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.

drumáș, ~ă smf, a [At: (a. 1822) IORGA, S. D. VII, 312 / Pl: ~i / E: drum + -aș] 1-2 (Îvp) Drumeț (1-2). 3-4 (Reg) (Muncitor) care pavează drumuri Si: pavator.

DRUMÁȘ, drumași, s. m. (Înv. și reg.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș.

DRUMÁȘ, drumași, s. m. Călător, drumeț. A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182. Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455. Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94. Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ (Adjectival) Care este pe drumuri, lipsit de adăpost. Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drumáș (înv.) s. m., pl. drumáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRUMÁȘ s. v. călător, drumeț.

Intrare: drumaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drumaș
  • drumașul
  • drumașu‑
plural
  • drumași
  • drumașii
genitiv-dativ singular
  • drumaș
  • drumașului
plural
  • drumași
  • drumașilor
vocativ singular
  • drumașule
  • drumașe
plural
  • drumașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drumaș

  • exemple
    • A dat apoi drum liber drumașilor, cărare La toți din tot cuprinsul hotarelor a dat. COȘBUC, P. II 182.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt ca drumașul obosit, ce întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se să-și ude buzele arzînde simte tărîmul... căzînd și tîrîndu-l în adîncul groapei. BOLINTINEANU, O. 455.
      surse: DLRLC
    • Toți tovarășii drumași scria fieșcare în limba sa cea națională. GOLESCU, Î. 94.
      surse: DLRLC
    • Mi-e cuibul lîngă drum Într-o tufă de alun, Cîți drumași călătoresc, Toți în el zburătoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Care este pe drumuri, lipsit de adăpost.
      exemple
      • Ți-ai părăsit nevasta... Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Drum + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09