4 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

drogat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: droga] 1-4 (Rar) Drogare (1-4).

drogat2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: droga] 1-2 smf, a (Persoană) care consumă stupefiante. 3 a (Fam; adesea irn) Care a luat medicamente în mod inutil sau excesiv.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

droga vtr [At: DA ms / Pzi: ~ghez / E: fr droguer] 1-2 A administra sau a lua stupefiante. 3-4 (Fam; adesea irn) A administra sau a lua medicamente în mod inutil sau excesiv.

DROGÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndopa cu droguri, cu medicamente. [< fr. droguer, it. drogare].

DROGÁ vb. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente. (< fr. droguer)

A DROGÁ ~ghéz tranz. A administra droguri (unui bolnav). /<fr. droguer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drogát s. m., adj. m., pl. drogáți; f. sg. drogátă, pl. drogáte

drogá (a ~) vb., ind. prez. 3 drogheáză

drogá vb., ind. prez. 1 sg. droghéz, 3 sg. și pl. drogheáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

drogat, -ă, drogați, -te adj. beat, băut.

A SE DROGA a cânta la armonică, a se ciuperca, a se face linie, a se fixa, a se pastila, a se prăji, a sniffui, a trage un cui, a se tripa, a se vărzui.

Intrare: drogat
drogat3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drogat
  • drogatul
plural
  • drogaturi
  • drogaturile
genitiv-dativ singular
  • drogat
  • drogatului
plural
  • drogaturi
  • drogaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: drogat (adj.)
drogat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drogat
  • drogatul
  • drogatu‑
  • droga
  • drogata
plural
  • drogați
  • drogații
  • drogate
  • drogatele
genitiv-dativ singular
  • drogat
  • drogatului
  • drogate
  • drogatei
plural
  • drogați
  • drogaților
  • drogate
  • drogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: drogat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drogat
  • drogatul
  • drogatu‑
plural
  • drogați
  • drogații
genitiv-dativ singular
  • drogat
  • drogatului
plural
  • drogați
  • drogaților
vocativ singular
  • drogatule
  • drogate
plural
  • drogaților
Intrare: droga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • droga
  • drogare
  • drogat
  • drogatu‑
  • drogând
  • drogându‑
singular plural
  • droghea
  • drogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • droghez
(să)
  • droghez
  • drogam
  • drogai
  • drogasem
a II-a (tu)
  • droghezi
(să)
  • droghezi
  • drogai
  • drogași
  • drogaseși
a III-a (el, ea)
  • droghea
(să)
  • drogheze
  • droga
  • drogă
  • drogase
plural I (noi)
  • drogăm
(să)
  • drogăm
  • drogam
  • drogarăm
  • drogaserăm
  • drogasem
a II-a (voi)
  • drogați
(să)
  • drogați
  • drogați
  • drogarăți
  • drogaserăți
  • drogaseți
a III-a (ei, ele)
  • droghea
(să)
  • drogheze
  • drogau
  • droga
  • drogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

droga

  • 1. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: