2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DROGÁRE, drogări, s. f. Acțiunea de a (se) droga și rezultatul ei. – V. droga.

DROGÁRE, drogări, s. f. Acțiunea de a (se) droga și rezultatul ei. – V. droga.

drogare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: droga] 1-2 Administrare sau consum de stupefiante Si: (rar) drogat1 (1-2). 3-4 (Fam; adesea irn) Administrare sau consum de medicamente în mod inutil sau excesiv Si: (rar) drogat1 (3-4).

DROGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) droga și rezultatul ei. [< droga].

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

droga vtr [At: DA ms / Pzi: ~ghez / E: fr droguer] 1-2 A administra sau a lua stupefiante. 3-4 (Fam; adesea irn) A administra sau a lua medicamente în mod inutil sau excesiv.

DROGÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndopa cu droguri, cu medicamente. [< fr. droguer, it. drogare].

DROGÁ vb. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente. (< fr. droguer)

A DROGÁ ~ghéz tranz. A administra droguri (unui bolnav). /<fr. droguer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drogáre s. f., g.-d. art. drogắrii; pl. drogắri

drogáre s. f., g.-d. art. drogării; pl. drogări

drogá (a ~) vb., ind. prez. 3 drogheáză

drogá vb., ind. prez. 1 sg. droghéz, 3 sg. și pl. drogheáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A SE DROGA a cânta la armonică, a se ciuperca, a se face linie, a se fixa, a se pastila, a se prăji, a sniffui, a trage un cui, a se tripa, a se vărzui.

Intrare: drogare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drogare
  • drogarea
plural
  • drogări
  • drogările
genitiv-dativ singular
  • drogări
  • drogării
plural
  • drogări
  • drogărilor
vocativ singular
plural
Intrare: droga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • droga
  • drogare
  • drogat
  • drogatu‑
  • drogând
  • drogându‑
singular plural
  • droghea
  • drogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • droghez
(să)
  • droghez
  • drogam
  • drogai
  • drogasem
a II-a (tu)
  • droghezi
(să)
  • droghezi
  • drogai
  • drogași
  • drogaseși
a III-a (el, ea)
  • droghea
(să)
  • drogheze
  • droga
  • drogă
  • drogase
plural I (noi)
  • drogăm
(să)
  • drogăm
  • drogam
  • drogarăm
  • drogaserăm
  • drogasem
a II-a (voi)
  • drogați
(să)
  • drogați
  • drogați
  • drogarăți
  • drogaserăți
  • drogaseți
a III-a (ei, ele)
  • droghea
(să)
  • drogheze
  • drogau
  • droga
  • drogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drogare

  • 1. Acțiunea de a (se) droga și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi droga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

droga

  • 1. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: