9 definiții pentru drive draiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRIVE, drive-uri, s. n. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză și o traiectorie razantă. [Pr.: dráiv] – Din engl. drive.

drive sn [At: DEX2 / P: dráiv / Pl: (rar) ~uri / E: eg drive] (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu forță în terenul advers, razant cu plasa.

DRIVE s. n. (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa. [Pr.: dráiv] – Din engl. drive.

DRIVE [pron. DRÁIV] s. n. 1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă. 2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă. 3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă. (< engl. drive)

drive s. 1985 (cuv. engl.) Drum v. avenue [pron. dráiv]

draiv sn [At: L. ROM. 1973, 28 / S și: drive / Pl: ~uri / E: eg drive] 1 (Spt) Lovitură puternică prin care mingea este expediată în terenul advers, razant cu plasa, la tenis, golf și base-ball. 2 Interpretare a muzicii de jazz caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă.

DRAIV s.n. 1. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză mare pe o traiectorie razantă. 2. (Jaz) Manieră de execuție caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă. [Scris și drive, pl. -vuri. / < engl. drive].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drive (angl.) [pron. draĭv] (drive) s. n., art. drive-ul; pl. drive-uri

Intrare: drive
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drive
  • drive-ul
  • drive-u‑
plural
  • drive-uri
  • drive-urile
genitiv-dativ singular
  • drive
  • drive-ului
plural
  • drive-uri
  • drive-urilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • draiv
  • draivul
  • draivu‑
plural
  • draivuri
  • draivurile
genitiv-dativ singular
  • draiv
  • draivului
plural
  • draivuri
  • draivurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

drive draiv

  • 1. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză și o traiectorie razantă.
    surse: DEX '09 DN MDN '00
  • 2. (La jazz) Manieră de execuție prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă.
    surse: DN MDN '00
  • 3. psihologie Tendință impulsivă, de natură instinctivă.

etimologie: