draiv sn [At: L. ROM. 1973, 28 / S și: drive / Pl: ~uri / E: eg drive] 1 (Spt) Lovitură puternică prin care mingea este expediată în terenul advers, razant cu plasa, la tenis, golf și base-ball. 2 Interpretare a muzicii de jazz caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă.