13 definiții pentru dril


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dril sn [At: MACEDONSKI, O. III, 12 / Pl: ~uri / E: ger Drill] Pânză deasă și groasă din bumbac sau din cânepă, de confecționat corturi, draperii, obiecte de îmbrăcăminte.

DRIL, (2) driluri, s. n. 1. Țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă bine răsucite, care se folosește la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pânzei de cort etc. 2. Sort de dril (1) – Din germ. Drill.

DRIL, driluri, s. n. Țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă bine răsucite, care se folosește la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pânzei de cort etc. – Din germ. Drill.

DRIL, driluri, s. n. Țesătură deasă și groasă făcută din fire răsucite de bumbac sau de cînepă și folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pînzei de cort etc. V. doc. Nu îmbrăcasem nici halaturile de dril. CAMIL PETRESCU, U. N. 102. Niță al dascălului... în tunică de dril... sărea cît zece. MACEDONSKI, O. III 12. Un ropot de aplauzeși cortina de dril se lasă. VLAHUȚĂ. O. A. III 3.

DRIL s.n. Țesătură groasă și deasă, făcută din fire de cânepă cu urzeală dublă și folosită pentru îmbrăcăminte de vară, pentru corturi etc. V. doc1. [< fr. drilles, cf. germ. Drill(ich)].

DRIL1 s. n. țesătură deasă din fire de bumbac sau de cânepă cu urzeală dublă, pentru îmbrăcăminte de vară, corturi etc. (< germ. Drill)

DRIL2 s. m. maimuță cinocefală africană cu botul încrețit și umflat. (< fr. drill)

DRIL ~uri n. Țesătură groasă de bumbac, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte, salopete, prelate; doc. /<germ. Drill

dril n. pânză netezită și des țesută. [Nemț. DRILLICH].

dril n., pl. urĭ (germ. drill, drell și drillich, fr. treillis, it. traliccio, d. lat. trilix, -licis, în treĭ ițe. V. iță). Vest. Un fel de pînză foarte groasă de bumbac orĭ de cînepă, din care se fac corturĭ, haĭne de vară ș.a. – În est doc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dril s. n., (sorturi) pl. dríluri

dril s. n., (sorturi) pl. dríluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dril (dríluri), s. n. – Pînză de sac. Germ. Drell, Drill(ich).

Intrare: dril
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dril
  • drilul
  • drilu‑
plural
  • driluri
  • drilurile
genitiv-dativ singular
  • dril
  • drilului
plural
  • driluri
  • drilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)