2 intrări

14 definiții

drișcá vt [At: DA ms / Pzi: ? / E: drișcă] (Reg) 1-2 A drișcui (1-2).

dríșcă sf [At: ODOBESCU, ap. TDRG / Pl: ~ște, ~șci / E: srb drska „mâner”] (Reg) 1 Unealtă a zidarului pentru nivelat tencuiala Si: cartac, drișcătoare, fățuitoare. 2 (Pex) Tencuială. 3 Drișcuire (3). 4 (Îs) ~ pentru asfalt Unealtă constând dintr-o bucată prismatică de lemn, utilizată pentru nivelarea asfaltului.

DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.

DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.

DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de metal, cu un mîner pe una din fețe, folosind la drișcuit.

dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște

dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște

DRÍȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)

dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria).

DRÍȘCĂ ~te f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii sau a betonului; fățuitoare. /<bulg. drăžka

drișcă f. fățuitoarea zidarului. [Origină necunoscută].

dríșcă f., pl. ște și ștĭ (bg. drŭžka, mîner; sîrb. drška, mîner). Vest. Mala, netezitoare, unealtă de lemn cu care zidaru netezește tencuĭala.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRÍȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) malá, netezitoáre, (Transilv. și Ban.) șimitắu. (~ pentru mortar.)

dríșcă, -ște, s.f. – Unealtă folosită de zidar pentru a nivela tencuiala. – Din srb. drska (MDA).

Intrare: drișcă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drișcă drișca
plural driște driștele
genitiv-dativ singular driște driștei
plural driște driștelor
vocativ singular
plural
Intrare: drișca
drișca
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

drișcă

  • 1. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: fățuitoare mala netezitoare șimitău
  • diferențiere Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de metal, cu un mâner pe una din fețe, folosind la drișcuit.
    surse: DLRLC

etimologie: