drezină sf [At: IRINEU, S. B. 24 / V: tresi~ / Pl: ~ne / E: fr draisine] Vagonet (deschis) pentru transportul unui număr mic de persoane sau de materiale ușoare, pus în mișcare pe linia ferată de un motor sau prin acționarea unor manete ori pedale.

DREZINĂ, drezine, s. f. Vehicul cu patru sau cu trei roți pus în mișcare cu mîna, cu pedale sau cu ajutorul unui motor, care servește la transporturi ușoare pe o linie ferată. Drezina fuge din ce în ce mai repede. C. PETRESCU, S. 44.

DREZINĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care servește mai ales la transporturi ușoare pe o linie ferată. [< fr. draisine].

DREZINĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi ușoare pe o linie ferată. (< fr. draisine)

DREZINĂ ~e f. Vehicul pe roți de tren acționat manual sau cu motor, destinată curselor scurte de servicii pe calea ferată. /<fr. draisine

* drezínă f., pl. e (fr. draisine și draissiene, după numele ingineruluĭ și silvicultoruluĭ din Baden Drais de Saverbrun [† 1851], care a inventat bicicleta primitivă, numită așa la început [1816]). Un fel de căruță care merge pe șinele căiĭ ferate și se mișcă cu mînile saŭ cu niște pedale.

autodrezină sf [At: DEX² / P: a-u~ / Pl: ~ne / E: auto²- + drezină] Drezină autopropulsată.

trasână sf vz drezină

drezină s. f., g.-d. art. drezinei; pl. drezine

drezină s. f., g.-d. art. drezinei; pl. drezine

drezină s. f., g.-d. art. drezinei; pl. drezine

drezină (drezine), s. f. – Vagonetă. Fr. draisine.