2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

drénă sf vz dren

*drénă (med.) s. f., g.-d. art. drénei; pl. dréne

drénă (dréne), s. f. – Conductă, canal care colectează apa de pe un teren. – Var. dren. Fr. drain.Der. (din fr.) drena, vb. (a evacua apa de pe un teren); drenaj, s. n. (drenare).

dren sn [At: DEX / V: (3) sf / Pl: ~uri / E: fr drain] 1 Conductă sau canal care colecteză și evacuează apa de pe un teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. 2 Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 3 (Med) Tub sau meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. corectată

drena vt [At: DEX / Pzi: ~néz / E: fr drainer] 1 A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1, 2). 2 (D. o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc. 3 (Med) A face să curgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenurilor (3).

DREN, drenuri, s. n. 1. Conductă sau canal care colectează și evacuează apa de pe un teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. ♦ Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 2. (În forma drenă) Tub sau meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. [Var.: drénă s. f.] – Din fr. drain.

DRENÁ, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc. 2. A face să se scurgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (2). – Din fr. drainer.

DREN, drenuri, s. n. 1. Conductă sau canal care colectează și evacuează apă de pe un teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. ♦ Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 2. Tub sau meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. [Var.: (2) drénă s. f.] – Din fr. drain.

DRENÁ, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc. 2. A face să se scurgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (2). – Din fr. drainer.

DREN, drenuri, s. n. 1. Conductă subterană care colectează și evacuează apa dintr-un teren cu multă apă, uscîndu-l. Drenurile sînt îngropate la o adîncime la care nu le poate ajunge fierul plugului să le spargă. GHICA, S. 545. ♦ Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat la spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, servind la evacuarea apei de infiltrație. 2. Tub sau meșă de tifon, care înlesnește scurgerea puroiului sau a lichidului dintr-o rană adîncă, contribuind la închiderea și uscarea ei.

DRENÁ, drenez, vb. I. Tranz. 1. A usca, a seca un teren prea umed cu ajutorul drenurilor pentru a-l asana. Acum aceste inconveniente nu mai esist (= există), de cînd am drenat cîmpiile. GHICA, S. 545. 2. A face să se scurgă puroiul dintr-o rană, cu ajutorul unei meșe de tifon sau al unui tub.

dren (constr., med.) s. n., pl. drénuri

drená (a ~) vb., ind. prez. 3 dreneáză

drená vb., ind. prez. 1 sg. drenéz, 3 sg. și pl. dreneáză

DREN s.n. 1. Conductă subterană pentru colectarea și evacuarea apei de pe un teren mlăștinos. ♦ Strat pietros care căptușește spatele unui zid de sprijin, o boltă etc., destinat să colecteze apa de infiltrație. 2. Tub, meșă de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rană. [< fr., engl. drain].

DRENÁ vb. I. tr. 1. A usca prin drenuri un teren mlăștinos. 2. A scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. [< fr. drainer].

DREN s. n. 1. conductă subterană pentru colectarea și evacuarea apei de pe un teren mlăștinos. 2. strat pietros care căptușește spatele unui zid de sprijin, o boltă etc., destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fund, servind la colectarea apei drenate din santinele acesteia. 4. tub, meșă de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rană. (< fr. drain)

arată toate definițiile

Intrare: dren
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dren
  • drenul
  • drenu‑
plural
  • drenuri
  • drenurile
genitiv-dativ singular
  • dren
  • drenului
plural
  • drenuri
  • drenurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dre
  • drena
plural
  • drene
  • drenele
genitiv-dativ singular
  • drene
  • drenei
plural
  • drene
  • drenelor
vocativ singular
plural
Intrare: drena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drena
  • drenare
  • drenat
  • drenatu‑
  • drenând
  • drenându‑
singular plural
  • drenea
  • drenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drenez
(să)
  • drenez
  • drenam
  • drenai
  • drenasem
a II-a (tu)
  • drenezi
(să)
  • drenezi
  • drenai
  • drenași
  • drenaseși
a III-a (el, ea)
  • drenea
(să)
  • dreneze
  • drena
  • drenă
  • drenase
plural I (noi)
  • drenăm
(să)
  • drenăm
  • drenam
  • drenarăm
  • drenaserăm
  • drenasem
a II-a (voi)
  • drenați
(să)
  • drenați
  • drenați
  • drenarăți
  • drenaserăți
  • drenaseți
a III-a (ei, ele)
  • drenea
(să)
  • dreneze
  • drenau
  • drena
  • drenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)