14 definiții pentru dregătorie diregătorie

dregătoríe sf [At: COD. VOR. 54/12-13 / V: (înv) der~, dir~ / Pl: ~íi / E: dregător + -ie ] (Înv) 1 Funcția de dregător (1). 2 Rangul de dregător (1). 3 (Îlav) Din ~ În mod oficial. 4 (Îe) A-și face ~a A-și îndeplini funcția. 5 Conducere. 6 Poruncă. 7 (Mai ales în Imperiul Roman) Provincia condusă de un dregător (4).

DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.

DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.

DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. (Învechit) Funcție înaltă, demnitate, slujbă laică sau eclesiastică; autoritate publică. Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. ◊ A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. (Atestat în forma diregătorie) [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. ♦ (Rar) Judecătorie. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. – Variantă: (regional) diregătoríe s. f.

dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile

dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile

DREGĂTORÍE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.

DREGĂTORÍE ~i f. Funcție de dregător; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie

dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie.

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie.

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dregătoríe s. v. DEMNITATE. POZIȚIE. RANG. TREAPTĂ.

Intrare: dregătorie
dregătorie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dregătorie dregătoria
plural dregătorii dregătoriile
genitiv-dativ singular dregătorii dregătoriei
plural dregătorii dregătoriilor
vocativ singular
plural
diregătorie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diregătorie diregătoria
plural diregătorii diregătoriile
genitiv-dativ singular diregătorii diregătoriei
plural diregătorii diregătoriilor
vocativ singular
plural