11 definiții pentru dregătorie diregătorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.

DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.

dregătoríe sf [At: COD. VOR. 54/12-13 / V: (înv) der~, dir~ / Pl: ~ii / E: dregător + -ie ] (Înv) 1 Funcția de dregător (1). 2 Rangul de dregător (1). 3 (Îlav) Din ~ În mod oficial. 4 (Îe) A-și face ~a A-și îndeplini funcția. 5 Conducere. 6 Poruncă. 7 (Mai ales în Imperiul Roman) Provincia condusă de un dregător (4).

DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. (Învechit) Funcție înaltă, demnitate, slujbă laică sau eclesiastică; autoritate publică. Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. ◊ A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. (Atestat în forma diregătorie) [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. ♦ (Rar) Judecătorie. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. – Variantă: (regional) diregătoríe s. f.

DREGĂTORÍE ~i f. Funcție de dregător; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie

dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie.

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie.

DIREGĂTORÍE s. f. v. dregătorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile

dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DREGĂTORÍE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.

dregătorie s. v. DEMNITATE. POZIȚIE. RANG. TREAPTĂ.

Intrare: dregătorie
dregătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dregătorie
  • dregătoria
plural
  • dregătorii
  • dregătoriile
genitiv-dativ singular
  • dregătorii
  • dregătoriei
plural
  • dregătorii
  • dregătoriilor
vocativ singular
plural
diregătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diregătorie
  • diregătoria
plural
  • diregătorii
  • diregătoriile
genitiv-dativ singular
  • diregătorii
  • diregătoriei
plural
  • diregătorii
  • diregătoriilor
vocativ singular
plural

dregătorie diregătorie

  • 1. Demnitatea, funcția de dregător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13.
      surse: DLRLC
    • Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569.
      surse: DLRLC
    • Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Dregător + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09