14 definiții pentru dregător diregător

dregătór sm [At: COD. VOR. 54/3 / V: der~, deregât~, dir~, (irn) derg~ / Pl: ~i / E: drege + -ător] (Înv) 1 (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată, biserică. 2 (Pgn) Conducător. 3 (Pgn) Înalt funcționar. 4 Guvernator al unei provincii (mai ales în Imperiul Roman). 5 (Trs) Administrator al unei moșii Si: logofăt, vătaf, vechil. 6 (Trs) Aministrator al unui bun domnesc Si: econom, logofăt, vătaf. 7 Persoană care îndreaptă o injustiție.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la Curtea domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar. [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (Învechit) Demnitar, înalt slujbaș, conducător al unui serviciu public, funcționar. După ce s-au dezmeticit oștenii și au întărit iarăși străjile, s-au putut veseli cu vin și danțuri și dregătorii măriei-sale. SADOVEANU, D. P. 12. Veșmintele sale-l arătau că este unul din nalții dregători ai bisericii bizantine. ODOBESCU, S. A. 136. ◊ (Azi cu sens ironic sau peiorativ) O, îi recunoștea pe toți: și acesta și acela și ceilalți... Toți dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați ! GALACTION, O. I 312. – Variantă: (regional) diregătór (RETEGANUL, P. II 22) s. m.

dregătór s. m., pl. dregătóri

dregătór s. m., pl. dregătóri

DREGĂTÓR s. v. demnitar.

DREGĂTÓR ~i m. (în Moldova și în Muntenia veche) Mare demnitar la curtea domnească, având atribuții administrative, militare și judecătorești. /a drege + suf. ~ător

dregător m. înalt funcționar. [Vechiu rom. diregătoriu, cel ce dirijează].

dregătór m. (formațiune rom. care corespunde cu lat. director). Vechĭ. Funcționar maĭ însemnat. – Și direg- și dereg-.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: dregător
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dregător dregătorul
plural dregători dregătorii
genitiv-dativ singular dregător dregătorului
plural dregători dregătorilor
vocativ singular
plural
diregător
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diregător diregătorul
plural diregători diregătorii
genitiv-dativ singular diregător diregătorului
plural diregători diregătorilor
vocativ singular
plural