13 definiții pentru dregător diregător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la Curtea domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar. [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

dregător sm [At: COD. VOR. 54/3 / V: der~, deregât~, dir~, (irn) derg~ / Pl: ~i / E: drege + -ător] (Înv) 1 (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată, biserică. 2 (Pgn) Conducător. 3 (Pgn) Înalt funcționar. 4 Guvernator al unei provincii (mai ales în Imperiul Roman). 5 (Trs) Administrator al unei moșii Si: logofăt, vătaf, vechil. 6 (Trs) Administrator al unui bun domnesc Si: econom, logofăt, vătaf. 7 Persoană care îndreaptă o injustiție.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (Învechit) Demnitar, înalt slujbaș, conducător al unui serviciu public, funcționar. După ce s-au dezmeticit oștenii și au întărit iarăși străjile, s-au putut veseli cu vin și danțuri și dregătorii măriei-sale. SADOVEANU, D. P. 12. Veșmintele sale-l arătau că este unul din nalții dregători ai bisericii bizantine. ODOBESCU, S. A. 136. ◊ (Azi cu sens ironic sau peiorativ) O, îi recunoștea pe toți: și acesta și acela și ceilalți... Toți dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați! GALACTION, O. I 312. – Variantă: (regional) diregătór (RETEGANUL, P. II 22) s. m.

DREGĂTÓR ~i m. (în Moldova și în Muntenia veche) Mare demnitar la curtea domnească, având atribuții administrative, militare și judecătorești. /a drege + suf. ~ător

dregător m. înalt funcționar. [Vechiu rom. diregătoriu, cel ce dirijează].

dregătór m. (formațiune rom. care corespunde cu lat. director). Vechĭ. Funcționar maĭ însemnat. – Și direg- și dereg-.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dregătór s. m., pl. dregătóri

dregătór s. m., pl. dregătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TITLURI DE BOIERI ȘI DREGĂTORI ROMÂNI. Subst. Rang boieresc, cin boieresc; boierie. Dregătorie. Armășie; bănie; hătmănie; isprăvnicie; logofeție; păhărnicie; pitărie; pîrcălăbie; postelnicie; serdărie; slugerie; spătărie; stolnicie; vistiernicie; vornicie. Dregător, demnitar. Boier, boiernaș; boier mare, boier velit, boier de rangul întîi; boier de divan, boier cu barbă; boier divanist (divanit); boier de rangul al doilea; boier de rangul al treilea. Agă; mare agă, vel agă. Armaș; mare armaș, armaș mare, vel armaș; armășel. Ban; mare ban. Caimacam. Capuchehaie (turcism). Cămăraș; marele cămăraș. Căminar. Căpitan de oaste (al oștii, al oștilor). Cneaz, chinez (reg.), jude. Clucer; marele clucer, vel clucer; clucerul de arie; clucerul de pivniță. Comis; comișel. Hatman, mare-spătar. Ispravnic. Jitnicer. Jupan. Logofăt, logofețel (dim.); mare logofăt, vel logofăt; logofăt al doilea; logofăt al treilea; logofăt de obiceiuri; logofăt (domnesc); logofăt de vistierie. Medelnicer. Paharnic; mare paharnic, vel paharnic; păhărnicel. Pitar; mare pitar, vel pitar. Pîrcălab, staroste. Portar; portar de (de la) Suceava, portar al Sucevei; portărel. Postelnic; mare postelnic, vel postelnic; postelnicul al doilea; postelnicul al treilea; postelnicel. Serdar; marele serdar, serdarul mare; serdarul de mazili. Sfetnic; primul sfetnic, marele sfetnic. Sluger. Spătar, mare spătar, vel spătar; spătărel. Stolnic; mare stolnic, val stolnic. Șătrar. Vistier, vistiernic. Vornic; mare vornic, vornic mare, vel vornic; vornic de Țara de Jos (de Sus); vornicel. V. titluri de noblețe.

Intrare: dregător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dregător
  • dregătorul
  • dregătoru‑
plural
  • dregători
  • dregătorii
genitiv-dativ singular
  • dregător
  • dregătorului
plural
  • dregători
  • dregătorilor
vocativ singular
  • dregătorule
plural
  • dregătorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diregător
  • diregătorul
  • diregătoru‑
plural
  • diregători
  • diregătorii
genitiv-dativ singular
  • diregător
  • diregătorului
plural
  • diregători
  • diregătorilor
vocativ singular
  • diregătorule
plural
  • diregătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dregător diregător

  • 1. Țara Românească Moldova Demnitar la Curtea domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: demnitar attach_file 3 exemple
    exemple
    • După ce s-au dezmeticit oștenii și au întărit iarăși străjile, s-au putut veseli cu vin și danțuri și dregătorii măriei-sale. SADOVEANU, D. P. 12.
      surse: DLRLC
    • Veșmintele sale-l arătau că este unul din nalții dregători ai bisericii bizantine. ODOBESCU, S. A. 136.
      surse: DLRLC
    • ironic sau peiorativ O, îi recunoștea pe toți: și acesta și acela și ceilalți... Toți dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați! GALACTION, O. I 312.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Drege + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09