12 definiții pentru dregător diregător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dregător sm [At: COD. VOR. 54/3 / V: der~, deregât~, dir~, (irn) derg~ / Pl: ~i / E: drege + -ător] (Înv) 1 (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată, biserică. 2 (Pgn) Conducător. 3 (Pgn) Înalt funcționar. 4 Guvernator al unei provincii (mai ales în Imperiul Roman). 5 (Trs) Administrator al unei moșii Si: logofăt, vătaf, vechil. 6 (Trs) Administrator al unui bun domnesc Si: econom, logofăt, vătaf. 7 Persoană care îndreaptă o injustiție.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la Curtea domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar. [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (Învechit) Demnitar, înalt slujbaș, conducător al unui serviciu public, funcționar. După ce s-au dezmeticit oștenii și au întărit iarăși străjile, s-au putut veseli cu vin și danțuri și dregătorii măriei-sale. SADOVEANU, D. P. 12. Veșmintele sale-l arătau că este unul din nalții dregători ai bisericii bizantine. ODOBESCU, S. A. 136. ◊ (Azi cu sens ironic sau peiorativ) O, îi recunoștea pe toți: și acesta și acela și ceilalți... Toți dregători puternici, proprietari de latifundii, politiciani și diplomați! GALACTION, O. I 312. – Variantă: (regional) diregătór (RETEGANUL, P. II 22) s. m.

DREGĂTÓR ~i m. (în Moldova și în Muntenia veche) Mare demnitar la curtea domnească, având atribuții administrative, militare și judecătorești. /a drege + suf. ~ător

dregător m. înalt funcționar. [Vechiu rom. diregătoriu, cel ce dirijează].

dregătór m. (formațiune rom. care corespunde cu lat. director). Vechĭ. Funcționar maĭ însemnat. – Și direg- și dereg-.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.

DIREGĂTÓR s. m. v. dregător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dregătór s. m., pl. dregătóri

dregătór s. m., pl. dregătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DREGĂTÓR s. v. demnitar.

Intrare: dregător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dregător
  • dregătorul
  • dregătoru‑
plural
  • dregători
  • dregătorii
genitiv-dativ singular
  • dregător
  • dregătorului
plural
  • dregători
  • dregătorilor
vocativ singular
plural
diregător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diregător
  • diregătorul
  • diregătoru‑
plural
  • diregători
  • diregătorii
genitiv-dativ singular
  • diregător
  • diregătorului
plural
  • diregători
  • diregătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)