draglină sf [At: LTR² / V: (rar) ~ghi~ sf / Pl: ~ne / E: fr dragline] Echipament de lucru montat pe un excavator și care servește la săpat și la încărcat pământul în lucrările de construcție, amenajări terasiere etc. Si: (rar) dragă (5).

DRAGLINĂ, dragline, s. f. Mașină de săpat pămîntul, înzestrată cu un braț mobil, la capătul căruia atîrnă o cupă care este tîrîtă pe sol pentru a fi umplută cu pămînt. V. excavator.

DRAGLINĂ s.f. Mașină cu o cupă fixată la capătul unui braț lung și ușor, folosită mai ales la săpatul pămîntului sub nivelul terenului pe care se deplasează. V. excavator. [< engl., fr. dragline].

DRAGLINĂ s. f. echipament de lucru pentru săpat și încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braț lung și ușor, acționată de un troliu. (< engl., fr. dragline)

DRAGLINĂ ~e f. Excavator prevăzut cu o cupă atașată la un braț mobil, folosit la săpatul și încărcatul pământului în lucrările de construcție. /<fr. dragline.

draghină³ sf vz draglină

draglină (desp. dra-gli-) s. f., g.-d. art. draglinei; pl. dragline

draglină (dra-gli-) s. f., g.-d. art. draglinei; pl. dragline

draglină s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. draglinei; pl. dragline