14 definiții pentru dragavei dragavel drăgăvei

dragavéi sm [At: GRECEANU, FL. 506 / V: (reg) ~él, drăgăvél / Pl: ~ / E: nct] 1 Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze dințate, lungi și înguste, folosită în alimentație și în medicina populară Si: (reg) ștevie creață, crestățele, hrenuț, limba-boului, măcrișul-calului (Rumex crispus). 2 (Pop; îe) Chef, Mărico-n ~? Se zice când cineva spune vorbe nepotrivite Si: hodoronc-tronc! 3 (Reg) Mâncare de dragavei (1). 4 Plantă cu tulpina ramificată, cu florile verzui sau gălbui dispuse în verticile Si: (reg) dragaveică, ștevie de baltă (Rumex palustris). 5 Plantă cu tulpina ramificată, cu florile dispuse în verticile, neînsoțite de foi Si: ștevie (Rumex sanguineus). 6 (Pop; îf drăgăvei) Plantă cu tulpina ramificată cu frunzele inferioare în formă de violină (Rumex pulcher). 7 (Reg) Măcrișul-calului (Rumex conglomeratus). 8 (Reg; lpl; îf drăgăvii) Spanac (Spinacia oleracea).

DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus).Et. nec.

DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus).Et. nec.

dragavéi s. m., art. dragavéiul; pl. dragavéi

dragavéi s. m., pl. dragavéi

DRAGAVÉI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 2. v. ștevie.

DRAGAVÉI s. v. măcrișul calului, ștevie.

dragavei m. plantă ale cării frunze tinere, fierte, le mănâncă țăranul primăvara (Rumex crispus). [Derivat din drag, oarecum plantă prețioasă, căci cu sucul ei țăranul vindecă bubele (cf. serb. DRAGOVATI, a mângăia)].

dragavéĭ m. (sîrb.). Ban. Olt. Ștevie (rumex patientia ș.a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRAGAVÉI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățeá, hrenúț, limba-bóului. 2. (Rumex palustris) dragaveică, ștevie, măcriș de apă.

dragavéi s. v. MĂCRIȘUL CALULUI. ȘTEVIE.

DRAGAVÉI s. m. Plantă erbacee perenă, răspândită în Eurasia și America, de c. 50 cm lățime, cu flori bisexuate, mici, verzui, cu frunze lanceolate de 10-20 cm lungime, cu margini încrețite, comestibile (Rumex crispus).

Intrare: dragavei
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragavei dragaveiul
plural dragavei dragaveii
genitiv-dativ singular dragavei dragaveiului
plural dragavei dragaveilor
vocativ singular
plural
dragavel
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăgăvei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.