2 intrări

13 definiții

dragat1 sf [At: MDA ms / E: draga] (Rar) 1-3 Dragaj (1-3).

dragat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: draga] 1 (D. cursuri de ape, canale, porturi etc.) Al cărui fund a fost curățat cu ajutorul dragelor pentru înlesnirea navigației, executarea unor lucrări etc. 2 (D. o cale navigabilă) Curățat de cuine.[1] modificată

  1. În original lipsește acc. pe pl. masc. — LauraGellner

draga vt [At: ANTIPA, P. 271 / Pzi: ~aghéz / E: fr draguer] 1 (Fșa; c.i. cursuri de ape, canale, porturi etc.) A săpa cu ajutorul dragelor (1) fundul unei ape și a îndepărta materialul rezultat în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. 2 A curăța de mine marine o cale navigabilă.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă.

dragá (a ~) vb., ind. prez. 3 dragheáză

dragá vb., ind. prez. 1 sg. draghéz, 3 sg. și pl. dragheáză

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)

A DRAGÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăța de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer

* draghéz, a - v. tr. (fr. draguer). Curăț de nomol saŭ de nisip: a draga un rîŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dragá vb. I (franțuzism; fig.) A agăța (de obicei femei) ◊ „În Franța, [X] draghează și este mulțumit de izbânzile sale sexuale.” Lit. 2022/94 p. 5 (din fr. draguer, it. dragare; DMN 1969, PN, DFAP 1978)

Intrare: draga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • draga
  • dragare
  • dragat
  • dragatu‑
  • dragând
  • dragându‑
singular plural
  • draghea
  • dragați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • draghez
(să)
  • draghez
  • dragam
  • dragai
  • dragasem
a II-a (tu)
  • draghezi
(să)
  • draghezi
  • dragai
  • dragași
  • dragaseși
a III-a (el, ea)
  • draghea
(să)
  • dragheze
  • draga
  • dragă
  • dragase
plural I (noi)
  • dragăm
(să)
  • dragăm
  • dragam
  • dragarăm
  • dragaserăm
  • dragasem
a II-a (voi)
  • dragați
(să)
  • dragați
  • dragați
  • dragarăți
  • dragaserăți
  • dragaseți
a III-a (ei, ele)
  • draghea
(să)
  • dragheze
  • dragau
  • draga
  • dragaseră
Intrare: dragat
dragat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragat
  • dragatul
  • dragatu‑
  • draga
  • dragata
plural
  • dragați
  • dragații
  • dragate
  • dragatele
genitiv-dativ singular
  • dragat
  • dragatului
  • dragate
  • dragatei
plural
  • dragați
  • dragaților
  • dragate
  • dragatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)