2 intrări

13 definiții

dragát1 sf [At: MDA ms / E: draga] (Rar) 1-3 Dragaj (1-3).

dragát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: draga] 1 (D. cursuri de ape, canale, porturi etc.) Al cărui fund a fost curățat cu ajutorul dragelor pentru înlesnirea navigației, executarea unor lucrări etc. 2 (D. o cale navigabilă) Curățat de cuine. modificată

În original lipsește acc. pe pl. masc. - LauraGellner

dragá vt [At: ANTIPA, P. 271 / Pzi: ~aghéz / E: fr draguer] 1 (Fșa; c. i. cursuri de ape, canale, porturi etc.) A săpa cu ajutorul dragelor (1) fundul unei ape și a îndepărta materialul rezultat în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. 2 A curăța de mine marine o cale navigabilă.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă.

dragá (a ~) vb., ind. prez. 3 dragheáză

dragá vb., ind. prez. 1 sg. draghéz, 3 sg. și pl. dragheáză

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)

A DRAGÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăța de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer

* draghéz, a - v. tr. (fr. draguer). Curăț de nomol saŭ de nisip: a draga un rîŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dragá vb. I (franțuzism; fig.) A agăța (de obicei femei) ◊ „În Franța, [X] draghează și este mulțumit de izbânzile sale sexuale.” Lit. 2022/94 p. 5 (din fr. draguer, it. dragare; DMN 1969, PN, DFAP 1978)

Intrare: draga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) draga dragare dragat dragând singular plural
draghea dragați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) draghez (să) draghez dragam dragai dragasem
a II-a (tu) draghezi (să) draghezi dragai dragași dragaseși
a III-a (el, ea) draghea (să) dragheze draga dragă dragase
plural I (noi) dragăm (să) dragăm dragam dragarăm dragaserăm, dragasem*
a II-a (voi) dragați (să) dragați dragați dragarăți dragaserăți, dragaseți*
a III-a (ei, ele) draghea (să) dragheze dragau draga dragaseră
Intrare: dragat
dragat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragat dragatul draga dragata
plural dragați dragații dragate dragatele
genitiv-dativ singular dragat dragatului dragate dragatei
plural dragați dragaților dragate dragatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)