of¹ (durere) s. n., pl. ofuri

oh interj.

of² s. n., pl. ofuri

of¹ interj.

of s. n., pl. ofuri

of interj.

of² interj.

oh interj.

of, interj. – Ah (exprimă tristețea, durerea, dorul). – Mr. oh, uh. Creație expresivă, cf. o, uh, și tc. of, ngr., sb. oh. – Der. of, s. n. (suspin, tînguire; chin, supărare); oafă, s. f. (Arg., femeie stricată, prostituată); oft, s. n. (plîngere, suspin, vaiet); ofta, vb. (a suspina, a se jelui), mr. uhtedz, a cărui der. nu face dificultăți (după Cipariu, Elemente, 40, din lat. optare; după Cihac, II, 235, din sl. ochu); oftat, s. n. (suspin, plîngere); oftătură, s. f. (plîngere, regret).

a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî.

OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)

OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)

oh, interj. de durere și plictiseală: oh și tu acuma! V. of, ah.

OH interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, of!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)

of, interj. de durere orĭ de neplăcere: Of, răŭ mă doare! Of, ce plictiseală! V. ah, uf.

of [At: N. TEST. (1648), 95^v/25 / V: (asr) oh i / Pl: (13-14) ~uri / E: fo] Exclamație care exprimă: 1 i Durere. 2 i Mâhnire. 3 i Milă. 4 i Necaz. 5 i Regret. 6 i Scârbă. 7 i Admirație. 8 i Entuziasm. 9 i Dorință. 10 i Rugăminte. 11 i Mirare. 12 i (Are) Exclamație care precedă și întărește o afirmație sau o constatare. 13 sn (Arg; îe) A da pe ~ A da pe gratis. 14 sn Tristețe.

OF interj. (Și în forma oh) Exclamație care exprimă sentimente ca: a) durere, amărăciune, mîhnire, regret; deznădejde; necaz, ciudă. Of! crăișorule! crede-mă că, să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. Of! of! am rămas, iar cu piatra-n casă. ALECSANDRI, T. I 49. Oh! cînd ar voi femeile să știe ce înaltă solie au primit. NEGRUZZI, S. I 56; b) scîrbă, dezgust. Oh, eu nu, nu-i mai pot suferi! DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat, n., cu pl. of uri) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Zi-i, mă, că mă arde la inimă!... Și în niște of uri lungi, trăgănate, cu întorsături de gîtlej, își tremurau țiganii cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. Își dădea seama că a pus între Manlache și Rusandra un stăvilar de neurnit, care-l răzbuna și de oful inimii lui. POPA, V. 290. Oricine are nevricale și ofuri la inimă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 177. – Variantă: oh interj.

OF¹ interj. (se folosește pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreț, admirație, surprindere, mirare etc.). /Onomat.

OF² ~uri n. 1) Sunet produs de o respirație adâncă și prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ◊ A scoate ~uri a ofta. 2) Senzație de durere; suferință. ◊ A avea un ~ la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.

of! int. exprimă o durere mai ales sufletească. [Onomatopee].

OFF s. n., adv. (Cin.) 1. S. n. Voce, dialog, zgomot produse în afara ecranului sau a scenei. 2. Adv. Din afara ecranului sau scenei. – Cuv. engl.

oh! int. exprimând durere. V. of!

oh i vz of

OFF adj. inv. (cinem.; despre o voce, un zgomot sau un dialog) din afara scenei, a ecranului. (< engl., fr., it. off)

off adv., adj. inv. (cuv. engl.; spect.) (Voce) din afara scenei, a ecranului ◊ „Remarcabilă scena în care Gino apelează la foruri superioare pentru a i se face dreptate și dialoghează desperat cu voci din «off».” Săpt. 19 X 73 p. 12. ◊ „Acest rol e îmbucătățit în momente când eroul își povestește în gând tot ce vede, aude și socoate, pentru ca brusc vocea off să se oprească și personajul să vorbească normal, ca toți ceilalți.” R.lit. 20 XI 75 p. 17; v. și Cont. 14 XII 79 p. 8; v. și cine-verité (cf. fr., it. off; PR 1950, DPN 1972)

OH interj. v. of.